vineri, septembrie 22, 2006

Nimicul care exista

Ok, nimicul e ceva ce nu exista si nu poate fi definit dar cred ca nu poate fi sinonim al vidului sau golului. Sigur, pot sa spun ca sticla e goala, ca nu are nimic in ea si totusi in ea poate fi aer, pot fi particule microscopice iar din moment ce intre peretii sticlei exista o anumita distanta, un anumit spatiu, nu putem vorbi despre inexistenta a ceva ce exista. Nimicul este doar un cuvant care vrea sa defineasca ceva ce nu poate fi definit, pentru ca nu exista.
Problema se pune ce se intampla daca ceva exista la un moment dat intr-o anumita forma si apoi se trasforma, se descompune sau se distruge? Putem spune ca ceva ce exista devine nimic intrucat nu-si mai pastreaza caracteristicile initiale? De exemplu omul prin moarte si incinerare se trasforma in cenusa, praf, aer dar el nu mai exista ca atare.
La fel se intampla si cu lucrurile pe care oamenii le creaza...ele nu exista initial (sunt nimic), exista insa elemente care permit creatia, prin combinatii intamplatoare sau prin geniul unui creator (omul de exemplu) Multe lucruri poate nu exista inca, adica sunt nimic, doar pentru ca nu s-au descoperit/inventat inca. Cu alte cuvinte atat timp cat noi oamenii nu cunoastem ceva avem impresia ca nu exista desi poate exista (deci nimicul nostru poate fi ceva totusi). Din punctul de vedere al unei persoane care a murit si care nu mai exista pentru ca inima si crierul nu-i mai functioneaza lumea in care noi traim de fapt nu mai exista desi pentru toti ceilalti oameni vii ea exista. Si evident din punctul de vedere al unei plante care exista lumea nu exista intrucat nu-si da seama de existenta ei.
Ce geniala sunt, ce descoperiri mai fac! Mda, ma invart in jurul cozii :I.

joi, septembrie 21, 2006

Cig Harvey



link

nervi de fier

Iubitoare de somn cum sunt nu mi-a convenit deloc latratul necontenit a lui Hart pe toata durata noptii. Nu-i place sa doarma si sa stea singur iar cand pleaca gazda de acasa nu ma mai inteleg cu el, se aude latrand din strada...Poate ca saracutul Hart ar fi tacut daca l-as fi primit in camera la mine si eventual in pat la mine dar eu m-am baricadat, am inchis frumos usa holului, mi-am proptit un scaun in usa si m-am bagat in pat incercand sa ignor latratul lui nesuferit si sa adorm. De fapt cu adormitul n-am avut probleme ci cu trezitul de vreo 7 ori in timpul noptii in acelasi vesnic latrat. Nici visele din timpul reprizelor scurte de somn n-au fost prea placute. Intr-una am visat ca fusesem bagata la inchisoare pe nedrept si toata lumea ma privea urat, ca si cum as fi fost vinovata si ma tot barfea :D... in timpul ce mama ma inscrisese la facultatea de limbi straine si tot speram sa pot sa prind si eu macar un loc la suedeza...(chiar daca eram condamanta la inchisoare vreo 2 ani parca). Intr-o alta repriza am visat ca intrase cineva in camera in timp ce dormeam, la inceput crezusem ca intrase cainele dar apoi imi dadusem seama ca era un nene necunoscut si simteam ca-mi apasa ceva pe cap dar imi era frica sa ma intorc sa vad ce se intampla...Cand m-am trezit nici cainele nu intrase, doar latra de zor pe hol (desi pana si lumina i-o lasasem aprinsa toata noapte sa nu-i fie urat), usa era inchisa, totul era neschimbat....
Mda, bine ca a trecut si bine ca am nervi de fier, dovada ca nici macar nu aud telefonele din firma care zbarnaie langa mine fara ca nimeni sa raspunda. Colegii mei sunt stresati si nemairezistand sa lucreze in asemenea conditii se duc cu fetele nervoase si pumnii stransi sa raspunda la "nenorocitul" ala de telefon care nu-i cauta pe ei. Of of, mai mai!

miercuri, septembrie 20, 2006

Jaap Hart




lalele si mori de vant

:)

Siropel, te-am recuperat...Pe cat de disperata eram mai devreme pe atat de fericita sunt acum ! Ce ne faceam noi daca nu gasea Andreea templateul nostru?!

MULTUMIM ANDREEA !!!

Trebuie sa-ti marturisesc ca in primul moment nu am realizat ce mi s-a intamplat...doar dupa ce am vazut ca refreshul repetat nu merge m-am gandit sa verific ce s-a intamplat. Cand am vazut in template doar counterul si technoratii am crezut ca Siropelul meu s-a dus definitiv ca si pozele pe care i le-am aratat tot anul, ca si cuvintele stangace pe care i le-am scris cu multa dragoste in orele de servici. Pentru o secunda mi-am zis daca blogul asta s-a dus si viata mea pe bloguri s-a sfarsit si ca n-as fi mai fost dispusa sa incep totul de la capat ... Dar uite ca spre marea mea bucurie te-am resuscitit si ai revenit printre noi . Vino sa te pupacesc, muah muah muuuuuuuuuuuah!

:((

Incredibil dar adevarat: am reusit sa-mi nenorocesc blogul incercand sa adaug un amarat de link. Am pierdut floricica, hainuta lui cea frumoasa la care muncisem atat si toate linkurile mele. :(( Offff o sa fie greu sa refac totul cum era si nu stiu daca voi mai gasi nuantele alea...albastrul si verdele meu s-au dus... :(( :(( :((

marți, septembrie 19, 2006

Siropel sa-ti arat si ultimul desen pe care l-am reprodus dintr-o carte de perspectiva.Zici ca se prabusesc blocurile chiar acum iar fotografierea desenului amplifica "efectul".
Siropel, ia uite ce caluti de mare am primit aseara :D Si nici nu stii ce inghetata buna am mancat tot aseara la Casa Iancului - Wild Kiss - de fapt nu buna, delicioasa, si niste clatite cu dulceata la fel. In plus mi-am gasit si partener de teatru si l-am adus in parcul meu bantuit din spatele blocului, noaptea bineinteles. Desi i-am dezvaluit ca eu de fapt sunt fantoma si am 1900 de ani si atunci cand am murit aveam doar 16 ani nu m-a crezut si a incercat sa ma pacaleasca ca si el a fost prieten cu Iisus si stateau pe vremuri de vorba la o bere. N-am mai insistat, doar i-am prezentat blocul in care stau precum casa fantomelor... e clar de la prima vedere ca in spatele zidurilor gri nu pot locui fiinte in carne si oase iar regula nescrisa care domneste este ca muritorilor nu trebuie sa le permitem sa calce pragul casei noastre...

luni, septembrie 18, 2006

poza de la mare


Din putinele poze pe care am reusit sa le fac la mare asta imi place cel mai mult pentru ca-mi aminteste de mine cand eram mica , pe plaja, cu funduletul gol si "chetofolina" in frunte:). Daca vrei sa vezi inca 3 poze de la mare intra pe ilisim photo gallery.

despre fotbal

Frumos meci Steaua - Rapid si prolifica intrarea in teren a lui Oprita. Tare mi-a mai placut Olaroiu, dupa gol, ridicand bratele cu pumnii stransi ca si cum ar fi spus "sunt genial, sunt fenomenal de destept si inspirat - I`m the king!" :D Cand l-a bagat pe Oprita in ultimele minute ma gandeam ce rost mai are o schimbare dar imediat mi-am zis ...pana la urma daca ataca pe toate fronturile mai mult decat meciul nu mai poate pierde nimic...si uite ca a reusit sa castige un punct. La conferinta de presa de dupa meci a zis-o frumos: "Sunt suparat pe toata echipa pentru primele 30 de minute" si cu alte cuvinte - pana la urma o sa-i iert pe toti ca desi in inferioritate s-au zbatut mult pentru punctul asta -.

Surpriza serii a constituit-o pentru mine prezenta in studioul Realitatii Sportive a lui Adrian Ilie. De cand il stiu eu pe Adita... sa tot fie vreo 7-8 ani... nu l-am vazut niciodata participand la vreo emisiune de fotbal. Si acum il inteleg ,se simte stingher in fata camerelor si aproape ii este frica sa raspunda intrebarilor moderatorilor ( de data asta Emanuel Tertian si Cristi Giambasu) . Isi gaseste destul de greu cuvintele iar moderatorii ii "sufla cu voce tare" iar el repeta dupa ei. Si mereu cand i se adreseaza Manolo Tertian ii spune si numele intreg...ce parere ai Adrian Ilie? de ce crezi Adrian Ilie?...ca si cum Emanule ar fi invatatorul iar Adita elevul de clasa 3-a care raspunde cat fac 2+2. ...E clar seamana cu mine!:D Nu-si gaseste cuvintele in fata multimii, nu e un bun orator dar stie sa cante la pian fara sa fi facut nici macar un curs de initiere si e maestru in biliard....Tin mine cand eram eu innebunita dupa Adrian Ilie spuneam ca o sa fac tot posibilul sa ma fac contabila sau intepret si apoi o sa ma ofer voluntara sa-l ajut la Ruia numai sa-mi dea si mie o camaruta acolo in hotel si mancare si sa vorbeasca cu mine din cand in cand. :D

Dar, ca oricarui copil mi-a trecut...Recent am vazut ca si Milana, fata lui, e fana Banel Nicolita asa cum eram eu fana Lacatus la varsta ei :)).

duminică, septembrie 17, 2006

Bethani de Forest





link

Roxette - One Wish

Roxette se intoarce :D - happy me! Noul single "One wish" se poate downloada aici.

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Tom Chambers





clic to see more

vineri, septembrie 15, 2006

exercitii de memorie

Cu memoria n-am stat niciodata prea bine, numerele de telefon niciodata nu le-am tinut minte cu exceptia fixului pe care de 2 luni maica-mea si l-a scos, nici numele persoanelor abia cunoscute, iar singurele lucruri memorate sunt amintirile...secvente placute si mai putin placute din filmul vietii mele.
Rasfoind Felicia, pe care gazda mea o citeste cu interes, am gasit si un articol despre cum sa-ti dezvolti memoria prin cateva exercitii simple:
  • memorarea numerelor de telefon, preferatele mele;
  • studierea colegilor de serviciu si a biroului, inchidera ochilor si incercarea de a-mi aminti detaliile;
  • alegerea unui grup de trei litere si scrierea de cuvinte care sa inceapa cu grupul respectiv, citirea lor cu voce tare, intoarcerea foii si incercarea de a repeta pastrand ordinea exacta a cuvintelor;
  • scrierea unui cuvant si incercarea de a compune cu literele acestuia cuvinte noi;
  • scrierea pe o coloana a catorva zeci de cuvinte iar pe alta a primelor 2-3 litere ale acestora, acoperirea primei coloane si incercarea de a-mi aminti cuvintele intregi privind prescurtarile;
  • invatarea in fiecare zi a unui cuvant din dictionar si formarea de propozitii cu el;
Clasa 3-a, exact ce-mi trebuie mie :D...ca tot e azi prima zi de scoala.

Kurt Arrigo



Nu puteam trece cu vederea photografiile impecabile ale lui Kurt Arrigo.

joi, septembrie 14, 2006

?

In fiecare zi parcurg aceeasi ruta de acasa la servici , exceptie facand doar zilele cand mai am cate ceva de rezolvat si plec mai devreme, iar atunci cand nu citesc in tramvai privesc lung pe fereastra, studiez oamenii din jur, strazile, cladirile si mereu gasesc ceva care sa ma faca sa-mi pun intrebari.
Astazi mi-am pus problema egoismului si indiferentei mele in comparatie cu oamenii din jur atunci cand o femeie slabuta cu parul scurt a cazut lesinata in bratele altor calatori undeva in fata mea. Toata lumea a sarit sa o ajute: unii sa o sustina, altii sa o faca sa-si revina, altii cautand prin telefoane un numar de salvare, iar altii mergand in fata la vatman sa-i spuna sa opreasca si sa deschida usa iar cand acesta a intarziat manevra cu totii au tipat intr-un glas...Doar eu am ramas la locul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat la 2 metri de mine... Si totusi... desi am vrut sa-mi demonstrez ca pot ignora tot ce se intampla, m-am trezit citind mereu aceeasi fraza despre xenobiologie fara sa inteleg nimic. Incepusem deja sa ma intreb eu de ce nu fac nimic si de ce oamenii astia fac...de ce eu nu simt si nu pot? Am lasat revista pentru moment sa-mi pot opri lacrimile ce stateau sa cada si tremurul usor ce m-a cuprins...

Ajungand la Unirii si uitand scena de mai sus am vazut cum "purtatoarele de afise" erau dezbracate de mantia groasa de hartie si se aratau goale pusca ochilor mei care de mult ar fi vrut sa le vada asa acum fabrica le-a facut :P. De cand ma intrebam oare nimeni nu se simte sa arunce maldarul de postere ingalbenite si lipite unele peste altele de atata amar de vreme?! Si uite ca unii s-au gandit :D.

Marco Grob


link
Dupa plecarea lui Beihan si venirea lui Octav nu am mai avut asa mult timp de tine si nici de hoinarit pe net. Acum fac si treaba lui pana va intelege noul coleg tot mecanismul si-i va prelua din atributii dar se pare ca va dura ceva vreme...In pauza asta am zis ca nu se mai poate si trebuie sa-ti scriu neaparat cat sunt de incantata de meciul bun al Stelei de aseara. Am stiut din totdeauna, Olaroiu este un om si un antrenor extraordinar si ma intreb cate meciuri castigate cu Steaua ii vor mai trebui pentru a fi luat cu asalt de ofertele marilor cluburi?! Sunt tare curioasa daca Steaua va reusi acelasi joc bun si in meciurile cu Real si Lyon, daca isi va pastra determinarea si concentrarea pana la final si daca isi va lega jocul la fel de bine cu jucatori accidentati si suspendati pentru cumul de cartonase. Eu cred ca va reusi si aproape sunt convinsa ca si Real va pierde macar un meci in fata noastra, asa cum a facut-o si aseara in fata lui Lyon iar daca acel meci va fi acasa cu atat mai bine, poate voi putea fi si eu prezenta pe stadion. Problema ar fi ca nu prea stiu pe nimeri care sa vrea sa-l insotesc in galeria de la peluza. Daca stii pe cineva sa-mi spui....

miercuri, septembrie 13, 2006

Michele Laurita




link
Cu cine ma intalnesc eu mereu pe strada!? Cu muncitorul de la drumuri cu imbracamintea lui murdara si sfaramatorul de asfalt in mana care duduie de zor si-l face sa tremure de jos pana sus. Uneori ma intreb cum pot niste brate obisnuite sa tina in frau masinaria aia greoaie si periculoasa si cum reusesc niste timpane obisnuite sa suporte o zi intreaga zgomotul ala infernal. Oamenii astia ar merita un salariu de presedinte pentru munca lor daca nu chiar si mai...Apoi ma intalnesc cu domnisoara imbracata elegant care in loc de sacosa tine in mana o pungulita de cadouri frumos colorata. Si nu numai domnisoara, se pare ca si domnul a adoptat moda dar desigur pe pungulita lui scrie simplu "lottus". Bag de seama ca oamenilor astia le ecam rusine sa foloseasca punga de plastic pe care o folosesc doar la cumparaturi :P Apoi ma intalnesc deseori cu acordeonistul din tramvai caruia nu-i dau nici un banut desi imi place muzica lui nostalgica si trista. Poate ca RATB-ul ar putea sa-i de si lui un salariu cat de mic acolo pentru intretinerea atmosfere.