Candy dolce Candy

Am fost foarte ocupata, 115 episoade nu sunt chiar asa usor de vazut. Acum sunt si fericita ca mi-am revazut desenele mult iubit din copilarie dar si trista ca s-a terminat. Desi Terry era foarte atragator imi pare bine ca pana la urma Candy a ramas cu Albert.

Daca esti curios povestea o gasesti aici. Sper ca n-ai pretentii sa-ti si  traduc din italiana!:P
Iar daca vrei sa vezi si tu incepe cu episodul 1 in spaniola.

Favola

Melanie Delon

see Melanie Delon speed painting video and the website

I remember you

Jag minnes dig

flash

Azi mi-am adus aminte cum facea tataia lumanarile. Avea un scaun din ala mic de pitic cu o gaura in mijloc unde baga un bat si in varful batului aseza o roata facuta din nuiele cu mici cuie batute pe margine. Si de cuiele alea agata fire de ata groasa puse in doua sau in patru peste care turna in mai multe straturi ceara topita de la lumanarile reciclate.

Любовь Пименова

link

design vestimentar

Mi-am adus aminte ca saptamana trecuta am desenat doua "printese". Cea dintai are probleme la fata iar cea de-a doua, saraca, e slaba moarta si are o mana semi invizibila. :)

Asta ca o rememorare a perioadei din copilarie cand desenam intr-una costumatii, visand ca sunt mare designara. Incepusem anul trecut sa-mi scanez cateva desene dintr-un caiet invechit si probabil, la un moment dat, o sa le pun si pe ele aici desi astea doua, cu toate defectele lor, sunt net superioare.

gand

Citeam despre Che Guevara si ma gandeam ca daca n-ar fi existat revista asta cu "100 de personalitati" eu cu siguranta nu mi-as fi dat interesul sa aflu cine a fost omul asta. Dar acum ca
stiu, ma bucur. Fiind o fire atat de comoda si cunoscand atat de putine mereu intalnesc ceva
care sa ma surprinda. Iar cu dezamagirile mi se intampla aceelasi lucru, nu ma invat niciodata minte, merg mereu pe aceeasi cale sperand zadarnic ca de data asta va fi cea buna.

supradoza

In weekendul asta m-am "culturalizat": am fost la Nunta lui Figaro, la Spargatorul de Nuci si la Barbierul din Sevilia.
Azi dimineata, dupa ce vazusem de cu seara Nunta lui Figaro, eram cam dezamagita, cu toate ca pasajul cu " farfallone amoroso" imi placuse. Actiunea fusese cam incalcita si-o intelesesem partial si in plus eu tot speram sa aud cantand Figaro qua, Figaro la, Figaro su, Figaro giu fara sa stiu de fapt ca fragmentul e cantat de acelasi Figaro insa in Barbierul din Sevillia. Despre Barbier am numai cuvinte de lauda iar uvertura lui Gioachino Rossini este cea mai super adevarata.
Si baletul m-a incantat caci mi-a transformat dimineata in poveste. Cata eleganta, ce rochite frumoase, ce decoruri originale si ce dirijor dragut ntz ntz ntz!
E clar, pana adorm o sa dirijez orchestra imaginara si o sa repet la nesfarsit LALALALALALALAALLA LA, BRAVO BRAVISSIMO LA :)).

Mina si cararea fara sfarsit

sub brad

Mie mi-a adus Mosu` asa :
- raceala
- o pijamaluta roz cu purceluse love si fundita a la Paperina
- doua perechi de cercei, unii de aur, altii negri
- cartea aia cu memoriile unei gheise
- un pulovaras galben cu alb
- o caciulita moale si pufoase
- o pereche de manusi zebra super-extra pufoase
- o promisiune de bilet la concertul kylie minogue
- un concert 2007 cu Laura Pausini
- cel mai tare epilator braun + uscator
- un set Organic Spa
- o canita rosie + o lumanarica mos si o lumanarica stea

Deci am fost foarte cuminte anul asta.

Danapra

click click

azi se poarta ZAPADA

Azi se poarta haine de zapada.
Masinile si-au pus manusi pufoase pe oglinzi, cosurile si-au indesat caciula alba pe cap, casele au toate fesuri tuguiate, pe garduri se odihnesc fulare nesfarsite, trotuarele si-au tras patura si au intrat in hibernare iar ghetele mele s-au captusit cu opincute balane ca sa fie si ele in pas cu moda.

Toate astea le-am observat in drum spre ceainaria de la Cotroceni. N-as putea sa spun daca mi-a placut mai mult atmosfera calda si primitoare tapetata cu turta dulce sau dansul stelutelor de zapada care ma indemnau mereu sa le urmez.

Multe nu ti-am mai povestit. Am citit Shogunul si Marile Sperante, la Travian am avut puterea sa renunt definitiv, am inceput sa ma uit si eu la Prison Break, mi-am luat niste carti SF scrise de un nume Orson care-mi trezeste amintiri neplacute, am in plan pentru la anu niste cursuri de desen, am dat si pe la cinema dupa o absenta de cativa ani buni, am vazut in sfarsit Plaza Romania, am umblat prin magazine si nu am gasit nimic sa-mi placa si inca sunt nehotarata daca sa ma tund sau nu. :)

spini de puf

E deja a treia iarna pe care o petrec in apartamentul asta ciudat, cu camere inalte si labartate, cu jucarii sinistre agatate prin colturi pictate parca cu mucegai.... Aici, unde totul miroase a caine-vulpe, aici, intr-o lumea inchisa in jaluzele roase si draperii portocalii, aici, unde fara papuci nu poti calca pe covoare nebatute de ani, aici unde nu poti deschide o carte fara sa-i simti mirosul intepator...aici stau eu...si ciudat ma simt bine.

In patul asta stramt asezat pe caramizi brute visez mai frumos decat acasa in paturi noi, bine legate, caci aici sunt libera, gandurile mele pot zbura fara oprelisti si le pot pune semafoare rosii numai cand vreau eu...Babuta in continu are ceva de vazut la televizor in camera ei mohorata iar eu aproape ca nu exist dincolo de camera mea.

Pur si simplu m-am obisnuit cu viata asta intr-o casa in care practic nu pot si nu trebuie sa schimb nimic, in compania unei straine, unde un caine strain ma priveste cu ochi blanzi si se gudura ca o pisica pe langa mine. In mod nomal ii simt apropiati dar ieri spaland vasele m-a surprins ca ma aflam acolo si ma purtam la fel de natural ca si acasa la mine.

naiv

De cand am vazut expozitita de picturi naive de la Romexpo oftez intr-una. Vazandu-le atat de frumoase, atat de colorate, atat de aproape, am impietrit acolo langasi ochii mi s-au umezit pentru o clipa. As fi vrut sa-mi fac pat acolo si adormind privindu-le sa pot intra in lumea lor macar pentru o noapte.

Adam Mezin

Pavel Ljavroš

non life

De cate ori incerc sa scriu ceva vad numai gargarite pistruiate care-si deschid aripioarele minuscule si sunt gata sa zboare. Dupa care vad plutind o multime de valurile si baloane care-mi fura gandurile si apoi dispar.
La prima vedere totul pare perfect, nimic nu ma intriga si nu ma nemultumeste, cu oamenii vorbesc din ce in ce mai putin si incep sa iubesc din ce in ce mai mult singuratatea. Dar lipseste entuziasmul...Unde-i dorinta mea de a desena, de a merge la teatru/opera, de a invata limbi straine? Cartile, caietele si dictionarele mele s-au prafuit, pe la piata n-am mai dat de luni de zile, pasii de dans i-am uitat, photoshopul aproape ca nu mai stiu cum se foloseste, camera foto nu mai are de mult baterii iar de la copacul cel rosu n-am mai deschis nici o fila de arta.
Imi dau seama ca cititul e ca un capcaun ce se hraneste cu timp si are mereu gura plina cu picioare care alearga fara incetare.

e trist!

Am mintea ocupata cu lucruri care costa bani, multi bani dar in realitate nu valoreaza nimic. Daca lucrurile astea s-ar materializa in loc sa-mi aduca satisfactie ar aduce si mai putin timp si mai multe cheltuieli si mai multe riscuri si poate m-ar face sa marginalizez lucrurile care conteaza cu adevarat. Chiar si in stadiul de vis gandurile astea nu sunt deloc binevenite si totusi se strecoara prin fisuri si se lipesc de neuroni ca o dara de clei pe o scoarta de visin.

Luigi Spano

link

pedeapsa lenesului

Da, ce pot sa spun! Sunt foarte funny. Asta pentru ca in fiecare seara cand vin de la lucru deschid frumos calculatorul iar poi intru aici la Siropel unde constat dezamagita ca nu a aparut nici un post nou. Ca si cum o alta eu ar trebui sa-si faca datoria sa scrie in fiecare zi si sa caute desene dragute pe siteuri. Propun sa-i taiem din portia de fulgi cu lapte acestei loctiitoare lenese, poate asa se invata minte, caci cu noi nu-i de gluma, hm!

Sunt sigura ca o sa gaseasca tot felul de scuze dar noi stim prea bine ca in fiecare zi isi iroseste timpul pe Travian construind beciuri si ziduri de aparare. N-ar fi o idee rea sa intram pe furis si sa-i stergem contu*.