ce-am fost, ce am visat si ce-am devenit

Eu cand eram mica nu ascultam povesti nemuritoare la pickup precum Vali si Razvan, nu mergeam la cursuri de balet precum Flavia, nu cantam la vioara precum Mihaela si nici la pian precum Oana, nu faceam cursuri de desen precum Alina si nici nu stateam in casa toata ziua citind precum Armand sau facand exercitii la matematica precum Auras.

O sigura data mama m-a intrebat daca nu vreau sa ma inscriu la innot la sala sporturilor de la Buzau...dar nu de placere ci pentru piciorul meu "bonlav"...si evident am refuzat cum refuz din start orice lucru care prin durere imi poate imbunatati aspectul fizic.

Prima carte pe care am citit-o a fost Micul Print si asta abia in clasa IV-a dupa lugile insistentei ale mamei mele care se arata cam ingrijorata ca nu-mi placea cartea de romana. E posibil ca apoi sa fi citit si Comoara din Insula urmata dupa o pauza de 2 ani de Cei Trei Muschetari care mi-au deschis apetitul. Astfel se explica de ce si acum am impresia ca nu stiu sa citesc si evit intotdeauna sa o fac in public cu voce tare.

Cu siguranta te intrebi dar eu oare ce faceam? Ei bine eu dupa ce veneam de la scoala si imi faceam lectiile in graba ma postam in fata televizorului la desene animate pe romani si italieni, la telenovelele dublate de pe RETE 4 (Topzio &Co), la Salvati de Clopotel, Piovra si Dallas. Iar cand eram la tara in vacantele de vara nu ma mai saturam de jucat cu papusile cu Mirela, Ramona si Ana Maria. Dar pe unde nu ne mai asezam toalele si carpele : cand ploua tot patul din bucatarie era al nostru - fiecare in coltul ei isi construia camera papusei - iar cand era vreme buna ne intindeam pe prispa la tataia, in leasa de porumb a Mirelei sau in fundul gradinii. In fundul gradinii la umbra nucului si printre aracii de fasole eu ma trasformam in Bobby, Mirela in Pamela iar Ramona in Sue Ellen iar pe JR il faceam cu schimbul si ne jucam pana seara tarziu.

Eu si Mirela eram nedespartite si ne tineam scai una de alta. Tin minte ca intr-o zi a furat din pachetul tatalui ei doua tigari Carpati si a venit la mine foarte incantata sa-mi arate ceva dar in fundul gradinii  nu aici. Si asa am tras eu primul si ultimul fum de tigara la 10-11 ani. ORIBIL! Am dat gata apoi juma' de borcan de dulceata ca sa treaca gustul.

Ramona era putin mai distanta si parca prea matura pentru varsta ei - asta pentru ca avea doi frati mult mai mici - iar la 10 ani deja trecea prin fata casei noastre cu sandale cu toc, rujata si fardata. Se stia ca la scoala avea numai note bune, mai mereu o gaseam citind si o ajuta pe maica-sa la treaba. Si pe Mirela o cam punea la treaba, numai eu eram lenesa, ca si acum de altfel. Nu faceam nimic toata ziulica ca doar eram aia mica.

Acum imi dau seama ca in jocurile noastre nu faceam altceva decat sa ne transpunem visele de cum vom fi noi cand vom creste mari. Si am crescut iar prezentul nu are nimic de a face cu visurile noastre de atunci. Eu n-am ajuns nici sotie de fotbalist,nici actrita, nici licentiata in drept si nici n-am stat singura intr-o garsoniera pe perioada studentiei.

Mirela are acum copil de 4 ani, sta cu socrii la oras, are masina si dupa o perioada de munca in Italia s-a angajat la un cazino unde probabil e platita mai bine ca mine.

Ramona a facut master, s-a maritat, are un job pe cinste si tinteste spre mai bine, si-a luat si masina iar casa e "pe vine".Iar eu am ales singuratatea si indolenta. Poate castig la loto!Doar asa macar un vis ar putea deveni realitate. Numai ca norocul si-l face omul cu mana lui !

Matthew Price

link

Ufffa!

Am avut o saptamana grea, a trebuit sa ma grija de cele 40 de ghivece de flori ale gazdei mele plecata in tabara cu nepotul, plus de cei 2 caini latratori ai familiei. Si la ce puteai sa te astepti de la mine?! Iar am omorat o floare - CRIMINALA - de data asta cred ca am udat-o prea des :D. uFFA! Nu ma pricep la nimic! La gatit cu atat mai putin iar acasa cand am fost m-am taiat la deget incercand sa tai o rosie - exces de zel. Si tot din ciclu' neindemanare cu doua zile in urma, m-am izbit cu degetul mic de la piciorul stang de un pietroi - capul in nori e de vina- de mi s-a umflat cat toate zilele si abia daca m-am putut deplasa la serviciu si inapoi.

Dar nu totul a mers pe dos. Sa vedem totusi si partea buna a lucrurilor!

• Salcamul fermecat din spatele blocului pe care nu l-as fi observat plangand, cu petale de flori verde-pastel, daca n-as fi iesit dimineata cu Hard la o scurta plimbare. Soarele stralucea cu putere iar el ningea linistit in lumea lui. Ici-colo vedeai albinute batand voioase din aripioare si desprinzand una dupa alta petale-i de nea.

• Troleul-cocos ce nu credeam sa existe si-mi ziceam in gandul meu ca femeia aia care tot intreba ce se auzea era cam dusa asa cu pluta pe canale (vorba profei de geogra.)...Dar nu, azi m-am convins pentru ca azi canta mai tare ca de obicei la fiecare frana si pornire ...Cucurigu!

cacaniu in dungi :D

Cat de promitator arata desenul asta in creion si in ce hal am reusit sa-l stric!

Totala lipsa de simt estetic in potrivirea culorilor, asta ma caracteriza si in orele de desen din generala. Toate erau bune si frumoase pana nu tranteam pe plansa un mozaic de culori cacanii care-mi taiau tot cheful de a mai lucra. Memorabila ramane lucrarea aia in care profa venise cu ideea unui rand de copaci si unuia de flori peste care sa desenam cativa copii dandu-se in leagan. Am facut acolo o imbinatie de rozaliu maroniu de ziceai ca nu mai ramasese hartie la wc si-o folosisem pe aia :D.

Dar ce sa spun, am avut si momente mai bune cand foloseam mai mult alb, galben, albastru, verde- culorile potrivite pentru desenele mele pline de copii. Pentru ca profa noastra nu ne punea niciodata sa facem vaza cu flori, cos cu fructe sau casa mea ci doar copii pe soare, copacul vietii plin de copii, anotimpurile personificate si ....pline de copii...etc, etc.

Imi mai amintesc ca desenele mele, pe care eu le credeam destul de reusite in general , nu prea erau remarcate si chiar si acum ma intreb oare de ce?In schimb aveam un coleg caruia ii tremura mana pentru ca era foarte emotiv si nu putea sa deseneze in tempera ci doar cu niste creioane colorate speciale...si desena naspa , ca sa zic asa...Dar profei i se parea original stilul lui si mereu ii aprecia lucrarile.

Sic!

Allison Sommers

link

Brandi Milne

link

Mie-mi place Palmoliv!

Mai tii minte reclama aia care ne invadase dupa revolutie "tu, el , palmoliv si corpul tau"?

Am incercat tot felul de geluri de dus dar nici unul nu s-a comparat cu palmoliv, si mai ales cu ala movaliu- relaxant. Cat priveste sapunul, am preferat insa la fel de cunoscutul Fa pe care anii parca nu l-au schimbat si am refuzat cu incapatanare sa incerc si altceva. Asta pana ieri cand un palmoliv trandafirul mi-a facut cu ochiul din vitrina unui chiosc. Cand l-am desfacut am simtit mirosul amintirilor...Intr-o clipa am revazut curtea de la tara unde Mirela mi-a facut cadou un sapun Fax de ziua mea, sifonierul de odinioara din dormitorul mare unde stateau mereu pitite doua sapunuri Oana care miroseau la fel de frumos. Mama le tinea acolo sa imparfumeze hainele dar cand se ivea ziua cuiva, sau era vreo zi speciala pe la scoala mi le impacheta si mi le dadea sa le fac cadou.

De aici mereu am trait cu impresia ca toata lumea primea pe atunci sapunuri in dar pe care le daruiau mai departe dupa o prealabila conservare printre haine proprii.Si nu stiu daca altora le facea placere dar eu eram extaziata cand vedeam ca mama primea cate un sapun din ala bun, ambalat in hartie lucioasa cu un cap de fetita in colt. Astfel de sapunuri nu ajungeau niciodata pe tejgheaua de la baia ci doar acolo puse bine pe rafturile mai inalte din sifonier unde eu nu ajungeam.

Si uite cum totul s-a schimbat...Acum ploua cu sapunuri frumos ambalate si aromate in fel si chip...dar parca niciunul nu are aroma trecutului ca Palmoliv.

trecut, prezent si viitor

Pornesc de la zero  idei dar trebuie sa-ti scriu totusi ceva, ca altfel te vei ofili de tristete...te stiu eu!

Prezentul se compune din: o revista pe genunchi, o imagine cu delfini zburand printre valuri, o pagina de Travian cu 88 de locuitori, un teanc de ziare ce urmeaza sa fie aruncate necitite la gunoi...Deja trecem la viitor...doua bilete verzi pentru concertul Julio Iglesias, o intalnire cu casa mea complet schimbata...dar parca trecutul imi place mai mult. Nu ma simteam eu bine cand ma duceam  acasa si o gaseam  asa cum arata cu 2 luni in urma si cum o stiam din totdeauna?
Trecutul ...da...zmeura si caise, margelute rosii si cercei albastri de trandafir  - pierdut intr-o gara-... concert Pink, maini ridicate, scandari si o ilisim pitica care se chinuia sa razbata printre ele...Si teapa anului - taxi cu 7,9 lei per Km :D.

in dar

Nu-i asa ca e draguta felicitarea pe care am primit-o de la Medicover asa pentru ziua mea?

Ziua mea.... Chiar, am uitat sa-ti povestesc ce am primit de ziua mea saptamana trecuta.In primul rand flori : din partea tuturor colegilor de birou un buchet cu trandafiri albi si din partea lui Ionut (fost coleg de italiana si actual coleg de dansuri - asa ca sa fii si tu informat -) un buchetel mai bondocel si mai grasut cu foloricele multicolore, apoi o felicitare si un plic cu "ce vrei tu" - Iar eu am vrut un stick de memorie de 2 GB, niste casti sa ascult si eu un pic de muzica la serviciu printre picaturi :P si....si...si...o fustita rosie, absolut incantatoare. Nu mai spun - pupicii si felicitarile au curs cu gramada si chiar si pe forum am primit cateva mesaje private...Si partea ciudata este ca anul asta m-au felicitat o multime de oameni cu care n-am prea avut tangente. Poate anul viitor cand ma vor cunoaste mai bine nu va mai fi asa :D.

David Campbell Wilson

link

Green-green!

Green-green! I pink up the phone and I sed : - yellow!

Nu pot sa suport oamenii care atunci cand vorbesc la telefon folosesc constant replici de genul :" Ai auzit?" " Ai inteles?", plus un "Faci asa cum iti zic eu!" pe un ton snob de profunda constientizare a superioritatii. Si nu ca mi s-ar adresa mie cineva in felul asta (din fericre nu vorbesc mai deloc la telefon :D) dar aud in jurul meu si nu pot sa nu simt o repulsie totala... La fel si fata de persoanele care folosesc cu incapatanare pisici, papuci si pui pe post de injuraturi.

Cum de le-o veni natural sa vorbeasca asa nu pot sa inteleg. Eu una n-as putea!

Angelina Wrona

link

Jive

Azi a fost ziua Jive. Daca ieri nu intelesesem mai nimic, azi s-au mai limpezit lucrurile. Ca in toate dansurile latino pozitia de inceput este "calcaie apropiate - varfuri departate". De retinut e ca in dansul asta sa ridica mult ghenunchii si trebuie sa ne miscam repede.

Sa incepem deci:

1. picioare apropiate
2. se ridica genunchiul drept si se paseste cu el (PICIORUL :D) in spate
3. se ridica genunchiul stang si se paseste cu el in fata
4. se ridica genunchiul drept si se paseste cu el pe varf putin in lateral dreapta(pe linia picioarului stang) si se trage si piciorul stang langa el(fara sa-l indoim).
5. se ridica iar genunchiul drept si sa paseste cu el in lateral iar stangul este adus langa el
6.se ridica genunchiul stang si se paseste cu el pe varf putin in lateral stanga si se trage si piciorul drept langa el(fara sa-l indoim).
7. se ridica iar genunchiul stang si sa paseste cu el in lateral iar dreptul este adus langa el

- repetam miscarile 2 si 3-

8. ridicam genunchiul drept dar !!!atentie!!!! pasim in fata celui stang la 90 de grade, apoi tragem si piciorul stang langa
9. ridicam iar genunchiul drept si pasim in lateral pe aceeasi linie, tragand si stangul dupa el
10. ridicam piciorul stang , pasim in lateral si tragem si dreptul dupa el
11. bis 10

-- repetam miscarile 2 si 3- si ajungem iar la miscarea 4...

Am descris dansul fetei, baiatul face aceleasi miscari dar in oglinda.

Liniste doar.

...Tacere... si lipsa de chef.

Caldura leneveste pe draperii portocalii, pe flori traspirate in glastra albastra, pe evantai oceanic agatat de perete la asfintit...Respira greu, ii lipseste aerul si la intervale regulate se intoarce de pe o parte pe alta, poate-poate isi va gasi locul ala racoros mult visat. Poate acolo pe terasele caselor lacustre din Bora-Bora unde briza blanda te invaluie si-ti presara in par elixirul eternitatii.

Tacere...ssssit! Nu spune nimic, simte doar...simte visul si pleoapele ii cad peste ochii cafenii...simte realitatea imaginara, aripile labe ale pasarilor gigant ce trec neincetat si-si varsa umbrele lor peste campuri insangerate de maci.

Andy Keen

Cateva fotografii simple care mi-au placut foarte mult.

Cha cha cha

Nu mi-au placut deloc pasii de Quick Step pe care i-am invatat.De fapt nici nu i-am inteles prea bine. In schimb Cha cha cha mi s-a parut mai usor si mai frumos decat toate dansurile pe care le-am incercat pana acum.

Sa vezi cum se face:

Pasul de baza

1. se incepe cu picioarele apropiate (calcaiele lipite, varfurile departate)
2. se duce piciorul drept in lateral si apoi se aduce piciorul stang langa
3. se duce piciorul drept in lateral si apoi se aduce piciorul stang in fata lui si se lasa greutatea pe el (desigur, piciorul drept ramas in spate se ridica pe varf)
4. se lasa iar greutatea pe piciorul drept ramas in spate iar stangul este adus inapoi in lateral
5. se aduce piciorul drept langa picioarul stang
6. piciorul stang este dus in lateral iar piciorul drept se aduce in spatele lui si se lasa greutatea pe el (in timp ce piciorul stang ramas in spate se ridica pe varf

Pasul New York

1. se incepe cu picioarele apropiate (calcaiele lipite, varfurile departate)
2. se duce piciorul drept in lateral si apoi se aduce piciorul stang langa
3. se duce piciorul drept in lateral si apoi se aduce piciorul stang la 180 grade dincolo de cel drept pana obtinem pozitia de pas in lateral (si in acelasi timp se ridica mana dreapta in sus gen miscare flamenco cu degetele rasfirate)
4.se aduce piciorul stang inapoi la 180 de grade
5. se aduce piciorul drept langa piciorul stang
6. se aduce piciorul stang in lateral iar piciorul drept este adus la 180 de grade in fata celui stang pana obtinem pozitie de pas in lateral (si in acelasi timp se ridica mana stanga in sus gen miscare flamenco cu degetele rasfirate)

Pasul New York cu intoarcere

E aproape la fel ca pasul New York numai ca la momentul 3 si 6 ne rotim trecand de la pozitia pas lateral la cealalta pozitie de pas lateral. Sigur nu intelegi nimic daca nu vezi cu ochii tai dar mie mi-e suficient sa-mi amintesc ce am vrut sa zic atunci cand voi uita pasii.

Si mai e o a patra miscare care nu stiu cum se mai numeste.
A. Se fac miscarile 1-3 dupa care piciorul drept este adus usor in spatele celui stang pana obtinem un X si iar ducem stangul putin mai in fata. Aducem iar dreptul in lateral iar stangul langa el ....adica iar miscarea 1-3.
B. Se fac miscarile 4-6 dupa care piciorul stang este adus usor in spatele celui drept pana obtinem un X si iar ducem dreptul putin mai in fata. Aducem iar stangul in lateral iar dreptul langa el ....adica iar miscarea 4-6.

James Bleecker

link

Povestea unei pitulici

Weekend -ul trecut am fost si eu ca tot omu` la Bookfest nu sa cumpar ceva ci doar asa sa ma uit ca o "babuta" curioasa care n-are ce face acasa. Mai toate cartile, pe care poate mi le-as fi cumparat, mi se pareau prea scumpe pentru o cititoare inceata ca mine Din fericire am gasit si ceva mai ieftin tiparit in afara si mi-am luat vreo patru cartulii cam la o suta de pagini : una in italiana si trei in spaniola. Nici un titlu nu-mi era cunoscut, autorii cu atat mai putin si nu nutream nici un fel de sperante ca ar fi cine stie ce carti bune.

Si totusi cartea in italiana, "Storia di una capinera" de Giovanni Verga, pe care am reusit sa o termin m-a emotionat si mai ales in ultima parte am plans ca o fantana arteziana ...abia mai reuseam sa vad cuvintele printre lacrimi. Pe scurt romanul e conceputa sub forma unor scrisori trimise de o tanara calugarita siciliana prietenei sala Marianna intr-un interval de 2 ani , scrisori in care deplange zilele fericite si iubirea pierduta. Acum nu stiu daca povestea mi-ar fi placut la fel de mult tradusa si adaptata in romaneste, probabil si-ar fi  pierdut un pic din farmec.

vacanta la tara

"Take, Ianke si Cadar" a fost o piesa draguta dar ceilalti spectatori, aflati in Sala Mare a Teatrului National , care au aplaudat frenetic la sfarsit, ar spune ca a fost piesa foarte buna.

Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca a trezit in mine dorul de tara., nostalgia zilelor de vara ale copilariei lipsite de griji.

Ce frumos mai e sa faci mamaliga la foc de soba si s-o rastorni fierbinte pe fundul de lemn si mai apoi s-o tai cu ata in feliute molatice. Si ce gust bun mai au borsul sau taiteii de pasare, sarmalutele si tochitura. Iar cand la amiaza e caldura aia sufocanta sa stai in casa la umbra sau sub bolta de vie plina de struguri verzi si sa nu te gandesti la nimic. Iar seara cand luna apare si greierasii se aud din ce in ce mai clar sa stai pe banca la poarta la lumina palida a unui felinar si sa indrugi vrute si nevrute cu ai tai balanganind din picioare. Si ce racoare, si ce aer curat! Iar cand in sfarsit te induri sa intri in casa la culcare simti mirosul ala de asternut curat dar totusi parca neschimbat de atata timp si incepi sa strigi amuzat si speriat in acelasi timp :"Uite o libelula verde agatata de perdea!"
Tare mi-e dor de vacantele de vara, de starlicii cu talpa de guma luati cu imprumut, de rufele spalate in copaia galbena cu ditamai bucata de sapun de casa, care mereu imi parea murdara, de apa de ploaie fiarta in care inca se mai vedeau mormoloci mici mici si negri...iar tataia imi zicea ca n-are nimic.

Parca abia astept concediul sa mai petrec cateva zile ca pe vremuri si sa uit de timp si chiar de tine, Siropel. Sa o iau desculta prin gradina si pana la tanti Gina si doar cand ma duc pe teren sa-mi iau paucii in picioarele prafuite... Si sa ma opresc acolo sus la umbra nucului de pe deal si sa privesc la nesfarsit acelasi peisaj cu vaioage verzi fara sa ma plictisesc niciodata.

Audrey Kawasaki

The themes in Audrey Kawasaki's work are contradictions within themselves. Her work is both innocent and erotic. Each subject is attractive yet disturbing. Audrey's precise technical style is at once influenced by both manga comics and Art Nouveau. Her sharp graphic imagery is combined with the natural grain of the wood panels she paints on, bringing an unexpected warmth to enigmatic subject matter.
see more