Antonio Diaz

link

vis politist

In visul meu de vineri noapte se facea ca ma dusesem acasa la Buzau si mama isi luase apartament,  din cate imi spunea ea, chiar in bloc la noi la etajul trei. Dar ciudat a fost ca de-alungul visului apartamentul nu mai era al mamei mele ci al unei femei mai tinere cu doi copii, pe care nu-i vad in vis, si uneori eu intru in pielea femeii si vad prin ochii ei iar alteori sunt eu, persona care vine in vizita. In momentul in care urc sa-l vad seamana cu apartamentul nostru dar era foarte incarcat cu mobilier si lucruri vechi. Femeia cea tanara incepe sa-mi spuna ca proprietarul parea un om ciudat si din informatiile pe care le stransese din vecini el ar fi avut si o nevasta si un fiu. Despre nevasta nu se mai stia nimic iar despre fiu se zvonea ca ar fi plecat in strainatate la munca. Si se mai spunea ca de fapt el nu ar fi putut vinde apartamentul fara acordul lor si deci tranzactia putea fi oricand contestata. Din motivul asta, imi explica femeia  sau imi spuneam mie insami ca trebuie investigat pentru ca exista cu siguranta ceva putred la mijloc. De exemplu el ar fi putut sa-si omoare propria nevasta si nu ar fi fost exclus sa existe un indiciu chiar in acel apartament iar ea deja chemase cativa detectivi dar acestia nu-si dadusera in nici un fel interesul sa caute probe. Ideea era ca acum, in visul meu, femeia isi asumase rolul de detectiv iar eu o urmam in timp ce peisajul se schimba. Apartamentul nu mai era la etajul 3 ci la 7 intr-un bloc de pe o strada laturalnica unde in realitate nu e nimic. Si mai ciudat la parterul blocului era un restaurant cu terasa mare si plina de mese si scaune gri-piatra iar patronul era un om care semana cu Zucchero si avea ochelari rotunzi. In cercetarile noastre l-am interogat si pe el dar era mai mult decat evident ca omul ala era mana in mana cu proprietarul si urma sa-i comunice acestuia intentiile nostre si curiozitatea de a afla cat mai multe despre sotia disparuta. Dupa interogare urcam in apartament si cercetam iarasi in amanunt camera...  avea parchetul mai ridicat in centru si lasat in cerc de jur imprejur iar in afara geamul lateral de la balcon era o prelungire ca o cutie montata acolo unde nu se putea avea acces din camera. In plus dulapul de haine era imens si femeia s-a gandit sa faca un fel de incantatie cu un lichid rosu pe care a inceput sa-l toarne incet peste dulap lasand astfel dare rosii pe usi. Ciudat e ca atunci apare si proprietarul incercand sa opreasca tot dar cade in genunchi si incepe sa planga impresionat dar totusi nu recunoaste nimic. Simtind ca aflarea adevarului este aproape o ia la fuga si pornim dupa el chiar din apartament cu saniile, ca si cum apartamentul nu mai era la etajul 7 ci pe un munte plin de zapada  si nu eram singure ci ne insotea si un detectiv care nu poate sa-si dea seama care-i nebunul, femeia sau barbatul urmarit. Se pare ca-i pierdem urma si adormim in padure iar la trezire eu si detectivul nu gasim decat niste insemnari si materiale lasate de femeie prin care se dovedeste ca proprietarul si-a omorat sotie si ca este acolo undeva in spatele dulapului din apartament. Morbid ...si deja cand ajungem acolo intr-adevar vedeam niste scanduri date la o parte, si doar o parte din corpul femei care parea intact, adica ca si cum nu ar fi murit...Pacat insa ca criminalul a fugit si s-a demonstrat astfel cat de indolenti sunt detectivi si in ce lume corupta traim. Un vis de nota 10 dovada ca nici nu l-am uitat si am putut sa ti-l redau dupa 3 zile.

Sarolta Bán

link

somn dulce somn

Mmmm ce-as mai dormi! Dimineata mai ales abia ma convingm dupa juma de ora de cand a sunat alarma, sa ma ridic din pat si sa fac cativa pasi impleticiti pana la baie. Nu-mi place deloc idee sa-mi parasesc culcusul moale si cald si sa-mi intrerup visele mele intotdeauna atat de palpitante si sa le las sa se evapore. Am ajuns la concluzia ca intre o oala de sarmale in foi de vita si un somn bun o sa aleg mereu a doua varianta, iar eu la sarmalutele mele preferate cu greu renunt, sa stii. Si poti sa mi te plimbi cu toate bunatatile pe la nas ca tot n-ai sa ma convingi, doar datoria ma poate convinge sa ma trezesc.

Nu stiu dar pana la urma trebuie sa citesc Oblomov sau sa vad piesa de teatru. Ceve imi spune ca s-ar putea sa fiu si eu o "Oblomoava":).

clipa de bucurie dupa o noua-mica achizitie

Azi nu mai filozofez, ma bucur in tacere de noua mea bluzita cu fetita cu codite. Ma simt o scolarita de clasa a III-a imbracata cu ea si mai-mai ca mi-as face si eu doua codite ca sa fiu in ton.

Peter Kemp

link

Neverending Story

Asa sunt eu. Cand sunt singura incerc sa ma conving pe mine insami ca de fapt asa mi-e cel mai bine dar din viata mea totusi lipseste ceva si ma las usor corupta de imprejurari desi ma tem sa nu sufar . Iar atunci cand golul se umple mi se pare ca ma sufoc si vreau sa fug, sa scap, sa evadez. Si atunci cand ma eliberez mi-e bine ...pana cand iar o sa ma simt singura, si iarasi o sa incerc sa ma conving, si iarasi o sa lipsesca ceva... si iarasi o sa ma plang ca n-am aer si o sa caut o multime de motive sa ma justific mie insami.

Si chiar si din lantul asta lipseste ceva, un simplu paradox: vreau sa ma eliberez dar nu e atat de usor caci catenele sufletului ma tin inlantuita si am ranesc cand ma smulg si nu pot dintr-o data, trebuie sa ma chinui mult pana sa reusesc sa le rup. De asta cel mai bine ar fi sa ma tin tare cand sunt singura, sa nu sper la nimic si sa nu ma las corupta si sa ma conving pe mine insami ca asa mi-e cel mai bine.

Anna Hurtig

link

alt fel de weekend

470 de poze se copiaza in calculatorul meu chiar acum, tematica lor fiind excursia de weekend pe Transfagarasean pe care am facut-o impreuna cu ai mei colegi de munca si din care abia m-am intors de o ora. Chiar daca genul de iesiri cu bautura, dansuri si stat afara la frig nu e genul meu mi-a prins bine aerul de la munte, ideea de comunitate, friptura la gratar si focul de tabara. Friptura mai ales "m-a dovedit", cum spune Monica, desi poate ca as fi mai mancat daca nu as fi fost constienta ca nu era spre binele meu.

Intamplarea a facut ca tocmai ieri sa se desfasoare un raliu pe Transfagarasan si in felul asta am putut pentru prima data in viata sa vad cum e sa stai pe marginea drumului in asteptarea masinilor de curse care iau curbe in viteza. Nimic deosebit doar teama ca ar putea oricand pilotul sa piarda controlul si sa intre in tine - spectator.

Imi amintesc ca pe vremuri mai urmaream si eu formula 1 ca aveam un pilot preferat - Riccardo Patrese - si mereu ma intrebam cum o fi sa stai pe marginea pistei si sa te uiti la masini cand poti mult mai bine sa vezi ce se intampla din fata televizorului. La fel si la fotbal, totul este mult mai clar la televizor. Dovada ca nu stiu cati participanti au fost si cine a castigat la raliul nostru.

In concluzie in weekend am avut parte de o experienta draguta.

Angela Bacon-Kidwell

link

doar linistre

Iubesc linistea asta. N-o mai simtisem de ceva vreme. Imi place ca, atunci cand ma intorc de la lucru, nu trebuie sa fac nimic ce nu vreau, nu trebuie sa-i dau nimanui nici o explicatie, nu trebuie sa-mi fac programul in functie de nimeni, nu am nimic de invatat pentru scoala sau de pregatit pentru serviciu si nici n-am grija zilei de maine. Ma simt asa ...."spirit free". Si cand sufletul meu e asa linistit pot in sfarsit sa citesc si sa ma uit la filme si iarasi sa-ti scriu.

Daria Endresen

blogul Dariei

nici maine nici niciodata

Oamenii maturi si responsabili, incorsetati in reguli simple si cu drumuri de urmat bine stabilite, nu-si dau seama ca maturitatea ucide sufletul. Asa ca nu-mi cere si nu te astepta sa ma maturizez vreodata, sa-mi dau visele si nesiguranta pentru certitudini si materialism. Si nu-mi mai spune ca gresesc caci greseala nu exista, exista doar reguli inventate si perceptii diferite pentru ca suntem diferiti.

A.Madestra. W

link

gradina din vis

Trebuie sa recunosc ca, desi nu mai vad cerul atat de larg si albastru si nici rasaritul de soare peste oras, imi place aici. Daca ma uit pe fereastra prin perdeaua cu ochiuri mari ma simt ca la sat caci vad numai verdeata in jur si o bucatica de acoperis de tigala de la casa de vis-a-vis. Oftez, caci toti noii mei vecini si mare parte din cei din cartier au casa cu gradina unde pot sta seara la taifas, citi o carte la umbra in miezul zilei sau iesi din cand in cand la o gura de aer sau de parfum de floare. Si nu vilele si casoaiele imi plac unde totul luceste de curatenie ci casele astea imperfecte, cu masa si leagan afara, papucii in prag, catelul care latra, masina parcata, radioul care zumzaie...si eu care pictez...Asa ma imaginez in fiecare curte ca si cum ar fi a mea, as fi relaxata si fericita caci as trai in oras ca la tara.

Dar momentan trebuie sa ma multumesc cu gradinita blocului, plina de flori si ea, si de fiecare data cand ma duc pana afara sa duc gunoiul mai intarzii un pic sub mangaiera razelor de soare si mai arunc o privire in jur si la casa de vis de vis-a-vis.

Kenvin Pinardy

link

1 mai la iarba verde

Chiar daca n-am pe nimeni si nimeni nu doreste sa ma insoteasca dezinteresat la padure sau la gratar de 1 mai, tot am petrecut o zi frumoasa. Am iesit ca in vremurile bune la plimbare in Herastrau cu rucsacelul in spate si camera foto dupa mine. Si-am gasit destule coltisore de fotografiat si o multime de barci, barcute si vaporase care impanzisera tot lacul spre marea mea surprindere. Ca doar in Herastrau am mai fost dar abia daca am vazut o barcuta ratacita sau un vaporas obosit...Si era asa cald si frumos ca n-am rezistat si mi-am luat si o inghetata cu menta, noua mea inghetata preferata, pe care am savurat-o pe o buturuga cu iz de mare.
Iar apoi mi-am cautat si mi-am gasit un locsor singuratic si umbros cu verdeata si papadii si raze de soare ce sclipeau in frunzis. Am citit despre Tonita, m-am gandit aiurea, am suspinat si m-am bucurat de natura. Parca ma aflam intr-o dumbravioara numai a mea si nu in Herastraul cel aglomerat.

Jayme McGowan

link

volo sopra le parole, sopra tutte le persone....

Azi avem top 4 melodii italiene:

1. Valerio Scanu - Polvere Di Stelle

2.Tony Maiello - Il Linguaggio della Resa

3. Valerio Scanu - Per Tutte Le Volte Che...

4. Povia - La verità

primavera mia

Vine primavara, incet dar sigur iar inima mea incepe sa palpite de bucurie cand vede lalele colorate, ghiocei infasurati in paturici de frunza si zambilute parfumate asezate ordonat pe tarabe...Si daaaaa!!!! martisooooare!!!... De fapt n-am chef de martisoare, nush* cei cu mine, in alti ani eram entuziasmata si umblam o gramada reusind cu greu sa ma hotarasc ce sa aleg...Imi aduc aminte, acum vreo 3 ani gasisem niste martisoare tare dragute si le-am facut o surpirza colegelor de la Angelo Costa ...Tare incantate s-au aratat de jucarioara lor pentru telefon si tare mult m-am bucurat si eu.

Da, trebuie sa fac ceva sa-mi vina cheful ala copilaresc si cred ca n-ar fi o ideea rea sa ascult Cristina D`Avena:

Papà Gambalunga
Cantiamo insieme
Kiss me Licia
Sailor Moon e il cristallo del cuore
Gemelli nel segno del destino
Le voci della savana
E' Quasi Magia Jhonny
Ti voglio bene Denver
Peter Pan
Zorro
Fiocchi di cotone per Jeanie
Il libro della giungla