Aproape mereu se intampla sa existe bisericute in grupuri, in comunitati mai mari sau mai mici.Eu insa n-am facut parte din niciuna pana acum, am fost mereu singura si cu toata lumea.Mi-a placut mereu grupul, am iubit grupul si oamenii luati fiecare in parte dar niciodata nu m-am lasat influentata de unii sau de altii.Daca am facut vreodata ceva bun sau rau a fost pentru ca asa am considerat eu ca e bine.
Imi amintesc ca si in liceu si in facultate au existat neintelegeri intre bisericute fara ca eu sa fiu implicata sub nici o forma.Fata de mine atitudinea persoanelor implicate a fost neschimbata, toti m-au privit cu ochi buni, sau cel putin asa am simtit.
Poate uneori am fost prea protejata si chiar usor invidiata...Imi amintesc cuvintele Ancai:"ce-ti pasa tie de probleme, mereu zambesti, tu vezi mereu viata in roz"...Lucrurile insa nu au stat niciodata chiar asa, doar ca eu in relatia directa cu ceilalti nu mi-am expus niciodata nemultumirile, dezamagirile, sentimentele. Si nu pentru ca n-as fi vrut ci pentru ca n-am avut destul curaj, n-am avut incredere in mine...mai pe scurt n-am putut...Hm , Andrei din liceu imi placea mult la inceput dar n-am vrut sa recunosc niciodata in cei 4 ani. Poate ca a fost bine ca nu i-am spus nimic, riscam sa ma indepartez de el, riscam sa nu mai primeasca biletelele mele amicale din timpul orelor cu tot felul de intrebari si nimicuri...situatia ar fi devenit penibila pentru ca sigur m-ar fi refuzat.Dar nu numai lui ii trimiteam biletele si lui Alex si lui Catalin...Ei erau dragii mei dragi si citeam ziarele impreuna.Alte vremuri dar la fel de frumoase ca si acum. I-am iubit pe colegii de liceu, de facultate, de forum si chiar si acum ii iubesc la fel de mult.Din pacate cu foarte putini din colegi m-am mai vazut...De curand i-am marturisit in sfarsit dupa 6 ani lui Catalin ca imi placea de Andrei intr-o discutie pe mess (ca in realitate ar fi fost imposibil) iar el mi-a spus ca se stia de pe atunci...Probabil pentru ca inevitabil ii privesc cu alti ochi pe cei de care ma indragostesc si nu imi mai dau seama de ce se intampla cu adevarat in jur cand sunt aproape.
Si revenind la bisericute, nu ma vad nici pe viitor facand parte din niciuna. Voi continua sa fiu de partea tuturor indiferent ce s-ar intampla. Si voi fi cea mai fericita cand voi vedea ca barierele se vor rupe, zidurile vor cadea si toti ne vom bucura impreuna.
Imi amintesc ca si in liceu si in facultate au existat neintelegeri intre bisericute fara ca eu sa fiu implicata sub nici o forma.Fata de mine atitudinea persoanelor implicate a fost neschimbata, toti m-au privit cu ochi buni, sau cel putin asa am simtit.
Poate uneori am fost prea protejata si chiar usor invidiata...Imi amintesc cuvintele Ancai:"ce-ti pasa tie de probleme, mereu zambesti, tu vezi mereu viata in roz"...Lucrurile insa nu au stat niciodata chiar asa, doar ca eu in relatia directa cu ceilalti nu mi-am expus niciodata nemultumirile, dezamagirile, sentimentele. Si nu pentru ca n-as fi vrut ci pentru ca n-am avut destul curaj, n-am avut incredere in mine...mai pe scurt n-am putut...Hm , Andrei din liceu imi placea mult la inceput dar n-am vrut sa recunosc niciodata in cei 4 ani. Poate ca a fost bine ca nu i-am spus nimic, riscam sa ma indepartez de el, riscam sa nu mai primeasca biletelele mele amicale din timpul orelor cu tot felul de intrebari si nimicuri...situatia ar fi devenit penibila pentru ca sigur m-ar fi refuzat.Dar nu numai lui ii trimiteam biletele si lui Alex si lui Catalin...Ei erau dragii mei dragi si citeam ziarele impreuna.Alte vremuri dar la fel de frumoase ca si acum. I-am iubit pe colegii de liceu, de facultate, de forum si chiar si acum ii iubesc la fel de mult.Din pacate cu foarte putini din colegi m-am mai vazut...De curand i-am marturisit in sfarsit dupa 6 ani lui Catalin ca imi placea de Andrei intr-o discutie pe mess (ca in realitate ar fi fost imposibil) iar el mi-a spus ca se stia de pe atunci...Probabil pentru ca inevitabil ii privesc cu alti ochi pe cei de care ma indragostesc si nu imi mai dau seama de ce se intampla cu adevarat in jur cand sunt aproape.
Si revenind la bisericute, nu ma vad nici pe viitor facand parte din niciuna. Voi continua sa fiu de partea tuturor indiferent ce s-ar intampla. Si voi fi cea mai fericita cand voi vedea ca barierele se vor rupe, zidurile vor cadea si toti ne vom bucura impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu