Week-end-ul asta l-am dedicat teatrului si Japoniei. Mai am doar cateva pagini si in sfarsit o sa termin "Mostenirea noastra orientala" inceputa acum un an. Paginile despre Japonia aproape ca le-am sorbit si cu toate astea nu am retinut mare lucru - toate numele de imparati, shoguni, arhitecti, pictori, eroi ai cartilor japoneze imi par toate la fel - niste imbinatii ciudate de sunete aproape de neimitat...
Ciudat e ca tot in weekend am prins pe Tvr Cultural finalul unui film ... despre o frantuzoaica ambitioasa care incerca sa promoveze intr-o corporatie japoneza. Un lucru imposibil se pare...:D. Ba chiar la un moment dat a ajuns pe pozitia cea mai inferioara - femeie de serviciu la buda - moment in care a hotarat sa plece inapoi acasa si sa se apuce de scris. Despartirea de sefa ei direct superioara mi-a placut tare mult. Frantuzoaica i-a spus ca ii multumeste pentru bunavointa si ii pare rau ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor fapt care se datoreaza nu numai inferioritatii intelectuale (evidente) a occidentalilor ci si prostiei sale native. La intrebarea sefei daca crede sa exista vreun job in conformitate cu posibilitatile sale intelectuale . Ea a spus sovaielnic (se prefacea - desigur) ca spera sa gaseasca de lucru ca gunoiera.... :) Chiar merita vazut.
Piesele pe care le-am vazut la TNB mi-au placut mult de asta data. La prima piesa, Dulcea pasare a tineretii, m-am simtit ingrozitor de singura : in pauza am stat nemiscata pe scaun, cu sala goala, si am privit cum se amplasau noile decoruri, iar la final, fara sa am cu cine schimba cuvinte, m-am indreptat abatuta spre troleu. Dar duminica aproape ca mi-a placut singuratatea desi aveam lacrimi in ochi....nu as fi vrut sa am pe nimeni langa mine atunci. "Menajeria de sticla" a fost mult prea buna...sau poate doar am trait-o intens pentru ca era povestea mea. Aproape m-a socat asemanarea... si trandafirul albastru ...Cum oare s-a facut chiar aseara sa fiu imbracata toata in albastru si cu trandafirii mei albastri in urechi?
Finalul meu inca nu il stiu dar presimt ca n-o sa fi prea diferit...o sa raman inchisa in lumea mea, in Menajeria de sticla...
Ciudat e ca tot in weekend am prins pe Tvr Cultural finalul unui film ... despre o frantuzoaica ambitioasa care incerca sa promoveze intr-o corporatie japoneza. Un lucru imposibil se pare...:D. Ba chiar la un moment dat a ajuns pe pozitia cea mai inferioara - femeie de serviciu la buda - moment in care a hotarat sa plece inapoi acasa si sa se apuce de scris. Despartirea de sefa ei direct superioara mi-a placut tare mult. Frantuzoaica i-a spus ca ii multumeste pentru bunavointa si ii pare rau ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor fapt care se datoreaza nu numai inferioritatii intelectuale (evidente) a occidentalilor ci si prostiei sale native. La intrebarea sefei daca crede sa exista vreun job in conformitate cu posibilitatile sale intelectuale . Ea a spus sovaielnic (se prefacea - desigur) ca spera sa gaseasca de lucru ca gunoiera.... :) Chiar merita vazut.
Piesele pe care le-am vazut la TNB mi-au placut mult de asta data. La prima piesa, Dulcea pasare a tineretii, m-am simtit ingrozitor de singura : in pauza am stat nemiscata pe scaun, cu sala goala, si am privit cum se amplasau noile decoruri, iar la final, fara sa am cu cine schimba cuvinte, m-am indreptat abatuta spre troleu. Dar duminica aproape ca mi-a placut singuratatea desi aveam lacrimi in ochi....nu as fi vrut sa am pe nimeni langa mine atunci. "Menajeria de sticla" a fost mult prea buna...sau poate doar am trait-o intens pentru ca era povestea mea. Aproape m-a socat asemanarea... si trandafirul albastru ...Cum oare s-a facut chiar aseara sa fiu imbracata toata in albastru si cu trandafirii mei albastri in urechi?
Finalul meu inca nu il stiu dar presimt ca n-o sa fi prea diferit...o sa raman inchisa in lumea mea, in Menajeria de sticla...
12 comentarii:
Bag de seama ca nu esti singura pasare din menajeria de sticla. Ce sunteti voi asa palide? Lebezele?
Si de unde aveti aripile asa? Cand seamana a urechi de vulpe arctica, cand seamana a urechi iepuresti? Ce sa insemne asta, ca zburati iepureste, adica fara odihna?
Trebuie sa fie un mesaj subliminal aici, nu se poate, adica noi ascultam la fel de natural cum pasarile zboara.
Nu stiu ce se intampla dar in ultima vreme nu inteleg ce mi se spune :P.
Ce rost are sa intelegi? Nu te-au convins? Nu inca. Si-au pierdut vointa.
imi place blogul.
A fost odata ca niciodata o pisica care s-a urcat intr-un salcam(au inflorit salcamii in parc?) si care nu mai putea cobori. In Italia au inflorit deja acacia astia?
Intre timp, folosit de pensionarii la datorie pentru a alerta pompierii experti in pastrarea pisicii intregi, scenariu elvetian, un psihanalist de parada isi astepta clienta premeditand o menajerie de sticla, scenariu numit acvariu. E greu de scos menajeria de sticla din cap, foarte greu. Desi nu cred ca natura a inventat parerea ca pisicile sunt atrase de pestii de acvariu, dar probabil ca au scos deja baetii pisica salvamar. Si tot asteptand-o, babacul s-a deshidratat. Apa din acvariu s-a facut iar verde, pardon, s-a inverzit de ciuda, pestele din acvariu s-a facut iar nevazut sau, cum se spune, a ramas fara perspectiva.
eu am citit o carte despre o tipa care a muncit intr-o companie japoneza si a suferit tot felul de umilinte pana cand a plecat de acolo, detaliile pe care le-ai dat mi-au amintit de carte (seamana mult). este vorba despre: Amelie Nothomb - Uimire si cutremur
Da, filmul e facut dupa cartea aia.
Daca respectiva carte e tot asa de alambicata (sau mai bine zis "prost dispusa")ca si gandirea lui mastic sau transmite un mesaj la fel de "clar" precum conceptia lui arctic despre "pasari" :), decat sa o citesc, cred ca mai bine ma impusc, asa cum au facut cu pupaza:
"In padurea cu alune, Aveau casa trei pitici, Vine pupaza si spune: "Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista. Parerea mea ..." ..la final pupaza a fost impushcata.."
:D
:))) :))) :)))Super!
Si, v-ati intors de la teatru, cu bine?
Din moment ce raspund la comentarii inseamna ca da:D, eu da...din cate stiu nu a mai fost nimeni cu mine :D>
Cum a fost spectacolul?
Spectaculos?
Cnd ma inviti la teatru?
Trimiteți un comentariu