Eu nu mai vreau nimic, nu mai am dorinte in afara de una utopica - sa nu mai muncesc deloc si sa fac doar ce-mi place presupunand ca intr-o alta lume ar exista ceva sa-mi place cu adevarat si as fi sanatoasa tun.
Am constatat mai de multisor ca ma plictisesc cam repede si-mi cam lipseste curiozitatea si dorinta de aprofundare. Aproape ca nu ma intereseaza nici viata celor mai apropiati ce sa mai zic de asa zisele vedete - care or fi alea- si de marea criza economica mai degraba inventata de o isterie generala.
Cu sau fara interesul meu viata merge inainte...unii dispera, altii ratacesc , altii se scalda in puf sau se iubesc...pe ei insisi in oglinzi vii si deformate. Cui ii pasa? Mie nu, de ce ar trebui?
Intre a fi sau a nu fi putem pune semnul egal chiar daca in ochii vii a fi pare mai scurt si deci mai pretios decat a nu fi. Ar spune ca poate prin evolutie a fi ar putea invinge a nu fi dar chiar si asa ce as putea eu face cu eternitatea daca as fi recreata dupa moarte? Nici macar asta nu-mi doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu