Siropel lasa-o balta, stii bine ca sunt deprimata pe termen lung, de asta nici nu-ti mai scriu. Asa, sa-ti pictez mainile si degetele de la picioare imi place dar nu ma pune la scris. Ce sens ar avea sa spun aici in gura mare toate neajunsurile vietii, si daca macar ar fi vorba de neajunsurile materiale sau de cele de corazon, sau cele de serviciu... Dar nu, trebuie sa existe mereu ceva de natura fizica care ma indispune : ori raceala, ori dureri de cap, ori zgarieturi sau bubite, ori un cos enervant, ori durerei de spate, ori vreo problema lunara si asa se tin lant. Cum mai pot eu oare sa fiu fericita si dispusa sa-ti scriu?
Ca asa sa n-ai de nici unele nu e greu, poti sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca sunt, dar e mai greu daca mereu e ceva care nu-ti da pace si-ti strica pana si paradisul din vis.
Pe scurt m-am saturat de buline de toate culorile si marimile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu