link + blog
miercuri, iunie 30, 2010
Ucigasa de insecte
Sunt o ucigasa de insecte, uneori inconstienta alte ori cu premeditare. Tantarii si moliile le omor fara frica - le caftesc una si s-au turtit dar la paianjeni imi fac strategie mai mult de frica lor - ii cobor usurel pe matura din inaltul peretilor, ii las un pic sa fuga pe jos dezorientati si ii in cele din urma, luandu-mi inima in dinti, ii strivesc sub papuc. Gandacii sunt cei mai scarbosi, mai ales aia mari, de apa, pe care ii gasesti cu picioarele in sus si ai impresia ca-s morti dar de fapt ei sunt vii. Asa ca prefer o metoda mai curata, asfixierea cu solutie de insecte. Cateodata mi se face mila de ei si reusesc cu grija si atentie sa-i arunc pe geam dar asta se intampla destul de rar. Cine ii pune sa-mi incalce teritoriul? Sa suporte consecintele, nu sunt dispusa sa fac concesii mai ales cand imi este asa frica de insecte.
duminică, iunie 27, 2010
bariere psihice
Daca as fi primit o carte de colorat mi-as fi tocit si eu creioanele cerate dar nu in tren, precum tanara de langa mine, ci in intimitatea camerei mele ...altfel mi s-ar fi parut ciudat sau nepotrivit ... Cate idei preconcepute si cata rezervare pentru cineva care spune ca parerea celor din jur nu conteaza deloc!
Uite in gara si tiganul ala care a zis sa se imbrace si el ca in telenovele : sombrero, pantofi albi, pantaloni albi cu dunga, centrua aurita, camasa si sacou albe si o cravata lata grena taiata cu dunga galbena pe mijloc. Si n-avea nici o treaba gagiul, ca si cum imbracamintea lui ar fi fost cea mai naturala din lume si nu ar fi atras zambetele nimanui.
Eu n-o sa reusesc niciodata sa fiu asa de deschisa si cu niciodata asta am zis cam tot despre mine. :D
joi, iunie 24, 2010
povestioarea unghiilor in romana germanizata
Azi, la serviciu, mi-am pictat unghiile bleu deschis si am iesit pe strada . Si, in timp ce mergeam, unghiile tipau ca niste copii obositi si dornici sa atraga atentia celor din jur. Mi-era asa de rusine cu ele si nu stiam deloc cum sa le ascund ca sa le potolesc, caci buzunare nu aveam, si mai mai ca ma asteptam sa mi se faca observatie, ca nu-mi cresc bine copii. Dar am avut eu ac de cojocul lor acasa. Le-am tras o "acetoneala" de nu s-au vazut si am respirat usurata dupa o asa tortura.
Si tot azi la serviciu mi-am pus in gand sa vorbesc romaneste cum vorbesc germanii nemteste cu verbele la sfarsit. Mi-am zis ca povestionara mea ar putea sa sune cam asa:
Azi la serviciu unghiile bleu deschis mi-am pictat si pe strada am iesit . Si, in timp ce mergeam, unghiile, ca niste copii obositi si dornici atentia celor din juri sa atraga, tipau . Asa de rusine cu ele mi-era si deloc cum sa le ascund ca sa le potolesc nu stiam caci buzunare nu aveam si mai mai observatie ca bine copii nu-mi cresc sa mi se faca ma asteptam . Dar ac de cojocul lor acasa eu am avut . O "acetoneala" de nu s-au vazut le-am tras si usurata dupa o asa tortura am respirat .
duminică, iunie 20, 2010
Ilisim la sevalet
Bunaseara, bine ati venit! Va rog sa poftiti la expozitia mea virtuala de pictura.
vineri, iunie 18, 2010
Sfarsit de serie
Si in sfarsit Lost s-a terminat cu un final deplorabil, un final care ar putea fi integrat si intr-un scurt metraj sau intr-un desen animat si nu se explica in nici un fel de ce au avut nevoie de 6 sezoane ca sa ajunga in "rai".
Dupa jumatate de an am terminat de citit si cele 6 volume Dune si una peste alta a meritat . Desi la inceput asa pare, Dune nu e o carte usoara si sunt sigura ca unele chestii mi-au scapat dar n-o sa stau prea mult sa meditez. Daca nu-s mentat si nu-s in stare sa cuprind tot de la prima lectura si sa trag concluzii adecvate sa-mi fie de bine :).
Iar azi am terminat cursurile de pictura pe anul asta. Am facut ceva lucrarele si abia le-am carat pana acasa. Nu sunt ceea ce mi-am dorit dar totusi tin la ele asa, pline de culoare si pe alocuri neterminate, cum sunt. Mi-am dat seama de asta abia acum, cand le-am insirat pe pat una peste alta, sunt o parte din sufletul meu doar. O sa ti le arat curand si sper sa nu fii prea critic ca eu nu suport critica dupa cum bine stii :).
miercuri, iunie 16, 2010
luni, iunie 14, 2010
il gatto nero , nuovo amico
Am spalat doar rufe albe, le-am intins, am deschis geamul si am stins lumina. Si nici n-am apucat bine sa fac cativa pasi cand pisica neagra cu ochi de lumina s-a urcat pe pervaz, m-a privit si a coborat iute in gradina cand a vazut ca vin spre ea si-i vorbesc. Mai devreme iesisem la ferestruica sa-i fac poze pentru ca-mi plac pisicile negre si somnoroase care stau la pozat si probabil s-a gandit ca atata simptatie ii da dreptul sa intre si in casa mai ales cand miroase a tocana de ciuperci. :)
luni, iunie 07, 2010
Lost addicted
Perbacco ragazzi! Questo film è proprio uno schianto :P. Chiar daca au dat-o in balarii gen calatoria in timp si acum incep sa filozofeze despre bine si rau si ne baga povesti gen sa salvam lumea de tenebre ca in Sailor Moon, Lostul asta are si partea lui bun. Cum termini un episod cum ai vrea sa mai vezi unul si altul si altul...Asa am patit eu in weekend de am ajuns sa vad 11 episoade in loc de 1. Si nu l-as fi mai lasat deloc dar m-am ambitionat si m-am obligat sa ies un pic in parc ca era pacat de o duminica asa frumoase sa stau in casa sa vad filme ca intr-o zi ploioasa.
Iar acum sunt nerabdatoare sa vad ce urmeaza. Pana nu-l termin nu-ti mai povestesc nimic dar stai fara grija ca n-o sa dureze mult.
sâmbătă, iunie 05, 2010
Ilisim la cratita
Azi, fiind sambata, m-am sculat tarziu si abia pe la ora doua m-am gandit sa merg la cumparaturi, ca n-aveam nimic de mancare in casa. Initial zisesem ca ma duc si-mi iau o shaorma si termin povestea dar, in timp ce mancam mozzarella la micul dejun, mi-a cazut privirea din intamplare pe un "practic in bucatarie", vechi de cativa ani, pe care l-am scos la lumina dintre niste carti, cu ceva zile in urma. Si acolo era o reteta cu ciuperci care-mi facea cu ochiul, plus o alta reteta "pui si cartofi la cuptor". Eu si bucataria nu ne simpatizam prea mult dar mi-am zis ca totusi astea nu par asa greu de facut.
Asa ca pe la 5 m-am intors acasa cu sacosa plina (zgarcita de mine iar se vaita ca a chieluit prea multi bani pe mancare) si m-am apucat frumusel de treaba si cam 3 ore mi-a luat sa gatesc trei feluri de mancare simple: tocanita de ciuperci cu masile (din pacate cam picanta), pui cu cartofi la cuptor (a iesit ca la carte) si pastrav cu ciuperci la gratar(destul de bunicel mai ales ca l-am stropit si cu lamaie). Acum nu ca as avea de gand sa le mananc pe toate dar am zis ca daca tot se intampla rar sa stau in bucatarie macar sa fac mai multe feluri si eventual sa mananc mai multe zile din ele.
Asadar azi am fost bucatareasa de placere dar ptiu! am uitat sa-mi pun sortul.
miercuri, iunie 02, 2010
il teatro di mercoledì
Am fost la teatru (eveniment) si am vazut o piesa pe gustul meu asa cum o anunta si titlul simplu "Sinucigasul" cu doi dintre actorii mei preferati: Lamia Beligan si Marius Manole. De fapt in piesa asta au jucat cam toti actorii pe care-i cunosc si n-avea cum sa nu iasa bine si sa nu fie atat de aplaudata la sfarsit. Niciodata de cand merg eu la teatru nu au fost atatea aplauze ca acum, si nu neaparat pentru piesa s-a aplaudat ci pentru actori si pentru interpretarile lor dintotdeauna. Piesa ...hm, e de interpretat dar nu vreau sa-ti povestesc despre ce-i vorba doar iti spun ca merita vazuta.
Si am fost singurica. Vezi? nu e greu, doar vointa sa fie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)