vineri, iunie 16, 2006

Paradis

In iarna, cand am trimis colegilor mei din Italia pozele cu marea inghetata au concluzionat cu totii ca Romania trebuie sa fie o tara frumoasa care merita vizitata. Si totusi daca Dinu Lazar nu si-ar fi folosit bagheta magica niciunul din colturile astea de paradis nu ar fi aratat asa .


Ana Ignatieva





more fairies
Miercuri va fi o zi grea. Va trebui sa ma imbrac frumos si sa ma pregatesc pentru a fi centrul atentiei, si nu pentru ca as avea ceva de zis (ar fi fost de mirare) sau ceva interesant de prezentat, ci doar pentru ca va trebui sa-mi servesc colegii cu prajituri. Pentru prima data in cei 24 de ani pe care o sa-i implinesc voi fi centrul atentiei ... Cat am zis ? 24? Hm, ciudat, cred ca ceva nu e bine... Asta ar insemna ca pana acum am avut 23? Si totusi numarul asta nu-l recunosc desi de multe ori l-am avut pe buze in acest an. Nu-mi aduc aminte cand sa fi implinit 23 de ani...si nici 22....si parca niciodata n-am avut 20... Cred ca am fost indusa in eroare, numai 18 ani imi amintesc sa fi implinit anul trecut cand am primit o rochita de vara si un lantisor de la mama. E clar...cineva face misto...ori mi-a furat anii ori pur si simplu m-a pacalit ca as fi mai mare decat sunt si eu am luat-o de buna.
In fine, indiferent de varsta, e ziua mea si n-am cum sa scap de pupacit, de la multi ani si nici de invitatul colegilor la prajituri care mi se pare partea cea mai grea din toata povestea asta. N-am ce sa fac , a venit si "examenul "asta dar o sa treaca repede....din fericire :D. Trebuie sa-mi fac curaj ...si oricum se putea si mai rau...Ce-ar fi fost sa am un tort in fata cu lumanarele aprinse in care sa suflu si toata lumea din jur sa-mi cante la multi ani ...Cu siguranta as incepe sa plang si as fugi ingrozita la baie cum faceam si atunci cand i se canta la multi ani fratelui meu. De fapt atunci ma inchideam in camera si plangeam pana se gandea mama sa vina sa ma consoleze...Mi se pareau toti niste monstri cu ochii atintiti asupra mea, cantand o oda a mortii:D (fascinant, ce sa zic!).
Sunt terorizata de idee de a fi centrul atentiei si desi indiferenta e grea o prefer de mii de ori.

joi, iunie 15, 2006

Arantza Sestayo





Arantza website
Pana acum doua saptamani nici un chip de chinezoaica nu mi s-a intiparit in minte . Toate mi se pareau la fel cu ochisorii lor mici care par sa zambeasca mereu. Dar uite ca in sfarsit am intalnit doua chinezoaice deosebite pe care n-am putut sa le uit. Una mititica si frumusica foc...parea un inger si stalcea asa frumos romana de-mi venea sa mor de drag. M-a convins pe loc cu zambetul ei bland si vesel sa-mi iau o pereche de adidasi. Cealalta era inalta, subtirica, cu parul blond-roscat si foarte eleganta pentru o vanzatoare de pantofi.Modul cum vorbea, gesturile, privirea raspandeau in jur liniste si calm...un colt de liniste intr-o mare agitata.
Inchid ochii si zambesc asa cum imi zambeste Li cand ma vede si cand ma saluta inclinand usor capul. Li vinde prosoape de multi ani in Europa, si-a adus aici toata familia...E prezenta mereu la datorie cu prosoapele atarnate pe sus si ingramadite pe taraba, in fiecare zi de dimineata pana dupamiaza, pe soare, ploaie si vant. Ce viata sa fie asta, departe de tara ta, de prieteni, nestiind daca te vei mai intoarce vreodata, incercand sa supravietuiesti si sa te obisnuiesti cu o cultura mult diferita de a ta?!

miercuri, iunie 14, 2006

KITAUSAGI





Parca ii cunosc pe astia mici de undeva
O multime de canute, castronele si farfuriute taranesti se ingramadeau sambata in Obor. Ma uitam incantata la ele si ma vedeam la tara, in curte, la masa, cu castronelul in fata, sorbind cu pofta laptele de capra abia muls si nefiert in care aruncam bucatele de covrigi calzi luati de la brutar, de pe ulita vecina. Pareau niste corabii naufragiate intr-o mare de lapte pe care le salvam si le duceam la adapost cu lingurita. Aproape ca am uitat gustul si tare as vrea sa se intoarca timpul inapoi sa mai pot trai o data clipele alea...Sa fiu iar copil, sa fiu cu adevarat, si sa nu-mi pese de nimic, doar de jocul meu cu papusile si nimeni sa nu-mi pretinda sa fiu matura, sa-mi asum responsabilitati sau sa rezolv probleme.

Ana Bagayan




link

Yoko Tanaka




link
Ca orice copil imi placeau mult jucariile si eram innebunita dupa reclamele de pe italieni, mai mult decat dupa desene. Mi-as fi dorit si eu o Tanya Dancing, o Barbie cu ponei si trasura, sau casa cu piscina si desigur un partener pentru Barbie,... un Cicciobello "la pipi davvero fara", o Sbrodolina, si cate nu mai erau. Imi spuneam mereu ca atunci cand voi fi pe banii mei o sa-mi umplu casa de papusi si o sa ma joc cu ele pana la adanci batraneti.

Am avut doar doua papusi in copilarie si le-am iubit mult... pe una mi-a adus-o mosu in clasa intai. Avea un chip bland, parul foarte lung prins in coada, o rochita de lana si cizmulite albe in picioare. O luam cu mine peste tot si aveam grija sa nu-i pierd cizmulitele. In schimb dupa numai un an i-am pierdut o mana la Tg-Mures si am plans o gramada dupa ea. Chiar si asa fara mana imi era draga si mi se parea mai frumoasa decat papusile verisoarelor mele. Spre deosebire de ale lor a mea isi putea indoi picioarele:).
Cealalta papusa tot de la mosu` am primit-o in clasa cincea si desi nu era mai frumoasa ca vechea mea papusa am inceput sa o indragesc la fel de mult. Am tinut-o sus in biblioteca pana anul trecut...Ii facusem o rochie de printesa si ii prinsesem in par flori de nunta...Da, ii schimbasem si ochii din caprui in albastrii ...oja mea albastra tinea loc de lentile de contact.
Cand ma jucam cu ele de cele mai multe ori le dadeam numele Corina. Aveam eu o slabiciune pentru numele asta urat (mi se parea sublim atunci) si imi imaginam ca aveau 20 de ani, erau studente la drept si terminau mereu anul cu nota 10...Asa cum ma visam eu...
Ce s-a intamplat cu ele? Prima ramasese fara ambele maini si o tunsesem scurt iar intr-o zi am uitat-o acasa la verisoarele mele. De atunci n-am mai luat-o de acolo...poate ca ajuns la gunoi in cele din urma. A doua zace cheala prin dulap...Pur si simplu parul i s-a stricat fara sa-l ating si cand am vrut s-o imbrac vara trecuta cu alta rochita mi-a ramas parul in mana. Ce sa-i fac asa cheala? nu pot sa o mai pun la expozitie...Si as fi vrut sa o am acolo pentru totdeauna.
Poate ca mi-ar trebui o alta papusa...Nu mi-o face nimeni cadou?:) Sigur acum am alte gusturi, Barbie nu ma mai incanta. As vrea o pausa mare, cu rochie din secolul XVIII -XIV, cu parul carliontat si paparioara pe cap...In Bucur Obor am vazut o frumusete doar la jumatate de milion...E de mult acolo, ma asteapta si imi sopteste mereu sa o iau acasa ca s-a saturat de vitrina, de privirile copiilor care ofteaza dupa ea si de colegele de etaj. :) Poate ca va fi a mea la inceputul lunii viitoare.

marți, iunie 13, 2006

Jean James





blog

Jaime Zollars



link

Andrea Offermann


link
Vreau sa scriu despre lucruri frumoase...Mi-am indeplinit un vis, care zacuse mult timp in cutiuta mea de vise...Mi-am luat palaria si gentuta viselor mele albastre. N-as fi crezut ca le voi gasi vreodata dar uita ca atunci cand ma asteptam mai putin si cautam altceva mi-au aparut in cale. Le-am vazut, mi-au placut, ce ramanea de facut? Sa mi le iau acasa .
Abia astept sa ies la plimbare cu palariuta mea cea noua si sa intoarca lumea capul dupa mine "din ce secol a mai aparut si asta" ca desigur o sa ma imbarc si cu fustita mea albastra si lunga pana in pamant...Buuu dar tot trebuie sa mai astept un pic ca n-am sandalute :(( si tare greu imi gasesc ceva comod, sa-mi placa, sa nu fie nici prea joase nici prea inalte.
Ce ciudat ca pot niste accesorii sa ma faca fericita. De fapt nu cred ca lucrurile in sine ma fac fericita ci visele, senzatia de zbor pe care mi-o creaza palarioara, cerceii care-mi zangane in urechi, sandalutele ...desi as prefera sa alerg desculta...Toate strazile din Bucuresti sa se transforme in pajisti cu iarba moale, masinile in nori albi si pufosi trasi de unicorni inaripati, cladirile in palate de cristal ...Si toata lumea sa se imbrace in culori deschise, sa uite de negru, maro, albastru inchis si sa-si uite si pantofii acasa. :)

Heisuke Kitazawa





link
In statie la Mosilor o multime de gugustiuci isi dadusera intalnire la micul dejun. Prezenta oamenilor nu-i deranja deloc, isi vedeau linistiti de treaba lor ciugulind si plimband-se elegant de colo-colo.
In Tineretului si-au facut casa cateva rate salbatice iar acum au iesit cu puiutii mici pe lac. Se pare ca ghemotoacelor nu le-a trebuit mult sa invete sa pluteasca pe apa si sa inoate cu piciorusele lor minuscule...
Pestisorii la fel...isi fac loc printre fratiorii mai mari si aproape se bat pe frimiturile de chipsuri ce cad in ploaie de sus, de pe pod.
A plouat cu soare si a aparut curcubeul in fantana:)


Buna vreme de dormit. Acum cateva zile aveam insomnii iar acum as dormi in continuu...si as visa ciudatenii. Azi noapte de exemplu l-am visat pe Adita (Adrian Ilie) si pe Dana...Am visat ca imediat ce Dana nascuse o rapisera unii pe Milana (fata lor) si ei sufereau foarte mult si eu nu stiam ce sa fac sa ii ajut. Ma dusesem la ei sa aflu ce s-a intamplat de fapt si Dana incepuse sa-mi arate jucarioarele ei si sa-mi spuna ca le e asa de greu si ca uneori nici nu mai spera ca or s-o gaseasca...Eram foarte revoltata si nu intelegeam cum poate fi cineva asa de rau sa ia un copil abia nascut de la pieptul mamei. :) Visul ca de obicei n-are lagatura cu realitate, Milana trebuie sa aiba vreo 5 ani acum.
link

luni, iunie 12, 2006

statui ciudate




link

Cable Moppets




Suitable For Computer mouse cable and the keyboard cable.
Need not worry about the messy cabling.
With this, you are able to keep your cables neat and tidy.
Unique and special decoration as well.
Washable.

Just 8,99$


link
Filmul rusesc pe care l-am vazut aseara pe TVR2.

Este vorba de o tipa la vreo 35 de ani care obisnuia sa iasa cu diversi si deseori ii aducea acasa noaptea si si-o tragea cu ei cu lumina aprinsa si fara jaluzele. In blocul de vis-a vis statea un adolescent, copil orfan care ii tinea de urat unei batrane si de un an de zile o spiona pe femeia asta cu un binoclu- luneta…noaptea desigur, cand ei aveau treaba..hm. La un moment dat ea isi da seama ca este vazuta, ii arunca hainele partenerului si-l impinge intr-un colt sa se imbrace. Barbatul iese din casa cu gandul sa-l invete minte pe tanar, vine in fata blocului si il striga sa iasa ca daca nu iese e un las…Baiatul ezita dar in cele din urma foarte linistit (avea asa o figura de tantalau care nu stie ce face) iese in fata blocului, nu se apara, nu zice nimic si premeste cateva lovituri zdravene.

A doua zi cu ochiul vanat isi face treaba de laptar, intra in blocul femeii, lasa laptele, ea il surprinde si deschizand usa varsa sticla cu lapte. “Stiam ca tu trebuia sa fii”. El ii spune ca o iubeste iar ea il intreaba ce vrea? Vrea sa o sarute? Vrea sa o vada goala? Vrea sa faca dragoste cu ea? Raspunsul lui de fiecare data este nu, nimic si da sa plece dar se intoarce si-i spune ca ar vrea sa o invite la o cafea, la o inghetata…
Iese din bloc foarte fericit si il arata cum alearga pe strada cu carutul dupa el.

A doua zi merg la o cafea si discuta…ea il intreaba de cand o urmareste, cum se vede ea prin binoclu cand face chestii cu barbati, daca il stie si pe prietenului ei care a plecat in Australia si de la care n-a mai primit scrisori…El lucrand si la posta ii spune ca a oprit toate scrisorile si de asta nu a primit nici o veste…ea spune ca oricum nu mai conteaza…Baiatul raspunde de fiecare data foarte timid, iar raspunsurile lui sunt aproape mecanice, ca si cum i-ar fi frica de ceva…In cele din urma ea ii spune razand (si foarte convinsa) ca ceea ce simte el pentru ea nu este iubire. Iubirea este altceva. Ii spune sa o mangaie asa cum fac cei de la masa vecina iar el nu reuseste sa o mangaie decat foarte timid pe una din maini
Spre seara se hotarasc sa plece iar ea isi propune ca daca vor prinde autobuzul care se apropia de statie il va duce pe baiat acasa la ea.

Urmeaza o secventa ea iesita de la dus, intr-o camasa un pic mai lunga si el pe un scaun tacut…discuta. Intre timp batrana la care sta se uita la ei prin binoclu…Vede ca ea se aseaza pe vine in fata lui si ii pune mainile sus pe picioarele ei goale… El aproape tremura, si incepe sa planga lasandu-si capul in jos….Il intreaba apoi daca a terminat si foarte rece ii spune : Uite, asta e dragostea! Acum fugi la baie si spala-te….El fuge, dar nu la baie ci acasa…Intra in camera la el, ea cauta un binoclu mic si sa uita…lumina din camera se stinge, incearca sa-l sune dar isi da seama ca nu stie numarul, ii lipeste pe geam la ea un mesaj…Intre timp el intra in baie, isi pune un lighean cu apa in fata, desface un aparat de ras si isi taie venele….Ea vede la un moment dat ca de la blocul vecin pleaca o salvare si oarecum nelinistita hotaraste sa se duca pana la el…Aici batrana ii deschide, o invita foarte amabil in casa, in camera lui, ii vorbeste despre el, ii spune ca el o sa se intoarca repede, ca de un an o urmareste, ca mereu isi pune ceasul la 2 noapte pentru ca stie ca atunci se intoarce ea acasa…

Acum incepe o perioada a asteptarii cand ea refuza sa-i mai primeasca pe barbatii pe care ii primea mai de mult. Asteapta ca el sa se intoarca acasa, mereu cu ochii atintiti la geamul lui, la usa sa vada cine ii aduce laptele, la cutia postala unde il intreaba pe postas de ce nu mai vine baiatul, si chiar si la oficiul postal sa vada daca s-a intors…dar se intoarce dezamagita de fiecare data.. La un moment dat i se pare ca in camera lui vede doua persoane si primeste si un telefon dar nimeni nu vorbeste…Ea crede ca e el si ii spune ca l-a cautat la toate spitalele si nu la gasit si ca da, el avea dreptate. A doua zi crezand ca el a venit cu lapte deschide usa dar o vede pe batrana care ii spune ca el inca nu s-a intors.

Dupa cateva zile trecand prin fata oficiului postal se uita prin geam si spre surpinderea ei el era acolo, cu mainile bandajate isi vedea linistit de treaba. Zambeste fericita, si intra plina de sperante ca in sfarsit va putea sa vorbeasca cu el…dar se opreste si se uita la el indelung mai frumoasa ca oricand in timp ce zambetul larg dispare treptat …pentru ca el nu-i zambeste si ii spune nepasator: “acum nu va mai spionez”.

The end.


Interpretarea mea :
Oamenii nu stiu sa faca diferenta intre atractie fizica si dragoste.
Oamenii care nu stiu sa iubeasca si sunt doar amagiti de relatii sexuale (nu sufletesti). Unii oameni au impresia ca cei care nu au experimentat sexul nu pot spune ca iubesc, sau mai degraba nu pot face diferenta, in timp ce ei, da, o fac.
Gestul lui pentru mine inseamna …dezamagire ca ea nu a raspuns sentimentelor, nu l-a inteles si i-a aratat o realitate cruda sexul e dragostea.
Ea probabil se simte vinovata ca a fost mult prea directa cu el si insensibila la cuvintele lui, acum vrea sa creada ca el chiar o iubeste asa cum ceilalti barbati (pe care incepe sa-i respinga) nu o fac. Spera ca el sa se intoarca sa-i impartaseasca sentimentale si afla ca lui nu ii mai pasa de ea…
Acum ma intreb ce s-a intamplat ?
*el intr-adevar confundase sexul cu dragostea si o data ce obtine ce doreste ea nu mai era la fel de atractiva pentru el (foarte putin probabil)
*el isi imaginase ca dragostea e altfel si isi taie venele refuzand sa accepte ca lucrurile sunt atat de banale, ca realitate este atat de seaca. Din momentul asta dispare interesul pentru o persoana pe care o vedea mai deosebita decat era. El nu dorea nimic, doar sa o invite la o cafea, doar dragostea pe care copii orfani nu o primesc si o cauta mereu.

:( sau poate interpretarea mea e proasta, poate e ceva ce eu nu pot sa descifrez si tare as vrea sa stiu ce a vrut filmul asta sa spuna cu adevarat.