Gosia Mosz

link

news

De cateva zile a inceput sa-mi mearga internetul. Pe de o parte imi pare bine ca o sa pot scrie aici pe blog dar pe de alta imi dau seama ca timpul meu pentru citit si uitat la televizor se diminueaza simtitor. In plus in ultimele zile am cosmaruri cum ca gazda mea ma certa ca consum mult curent desi inca n-am primit reprosuri de genul asta in realitate . Chiar sunt curioasa cat o sa vina factura si daca o sa fie cam mare probabil o sa-i propun ca eu sa platesc mai mult si sa dorm linistita.

Stiu ca esti nerabdator sa afli ce am facut in ultima luna. Am terminat cursurile de italiana si m-am inscris la CELI c1 pentru certificarea cunostintelor de limba italiana. Am fost cam inconstienta cand am ales nivelul asta pentru ca bibliotecarul de la institutul italian mi-a spus ca e foarte greu si s-a intamplat ca si candidatii de la liceul bilingv sa nu il treaca. Dar acum ce-o fi o fi, poate am noroc.

Saptamana care abia s-a incheiat am facut cursuri despre conturi curente si combaterea spalarii banilor cu doua italience dragute iar 5 saptamani de acum incolo o sa facem cursuri de specializare pe carti de credit si tocmai prin iunie o sa incepem sa lucram efectiv. Din pacate tot trainingul asta ma va invata cum sa fiu o buna telefonista:) pentru ca va trebui sa ofer asistenta agentiilor in limba italiana. Dupa cum stii eu am oroare de vorbit la telefon dar vreau prin aceast exercitiu sa-mi depasesc problema si in acelasi timp sa-mi perfectionez italiana.

O noutate ar mai fi ca am reusit sa ajung la opera, la Traviata si mi-a placut. Poate chiar saptamana viitoare o sa ma duc si la balet. La teatru nu am mai ajuns, asta si pentru ca la TNB am vazut cam tot ce se putea. Urmatoarea piesa pe lista este Vizitatorul la Nottara.

Si cam atat:)

Kassandra

link

trandafirul albastru

Week-end-ul asta l-am dedicat teatrului si Japoniei. Mai am doar cateva pagini si in sfarsit o sa termin "Mostenirea noastra orientala" inceputa acum un an. Paginile despre Japonia aproape ca le-am sorbit si cu toate astea nu am retinut mare lucru - toate numele de imparati, shoguni, arhitecti, pictori, eroi ai cartilor japoneze imi par toate la fel - niste imbinatii ciudate de sunete aproape de neimitat...
Ciudat e ca tot in weekend am prins pe Tvr Cultural finalul unui film ... despre o frantuzoaica ambitioasa care incerca sa promoveze intr-o corporatie japoneza. Un lucru imposibil se pare...:D. Ba chiar la un moment dat a ajuns pe pozitia cea mai inferioara - femeie de serviciu la buda - moment in care a hotarat sa plece inapoi acasa si sa se apuce de scris. Despartirea de sefa ei direct superioara mi-a placut tare mult. Frantuzoaica i-a spus ca ii multumeste pentru bunavointa si ii pare rau ca nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor fapt care se datoreaza nu numai inferioritatii intelectuale (evidente) a occidentalilor ci si prostiei sale native. La intrebarea sefei daca crede sa exista vreun job in conformitate cu posibilitatile sale intelectuale . Ea a spus sovaielnic (se prefacea - desigur) ca spera sa gaseasca de lucru ca gunoiera.... :) Chiar merita vazut.

Piesele pe care le-am vazut la TNB mi-au placut mult de asta data. La prima piesa, Dulcea pasare a tineretii, m-am simtit ingrozitor de singura : in pauza am stat nemiscata pe scaun, cu sala goala, si am privit cum se amplasau noile decoruri, iar la final, fara sa am cu cine schimba cuvinte, m-am indreptat abatuta spre troleu. Dar duminica aproape ca mi-a placut singuratatea desi aveam lacrimi in ochi....nu as fi vrut sa am pe nimeni langa mine atunci. "Menajeria de sticla" a fost mult prea buna...sau poate doar am trait-o intens pentru ca era povestea mea. Aproape m-a socat asemanarea... si trandafirul albastru ...Cum oare s-a facut chiar aseara sa fiu imbracata toata in albastru si cu trandafirii mei albastri in urechi?

Finalul meu inca nu il stiu dar presimt ca n-o sa fi prea diferit...o sa raman inchisa in lumea mea, in Menajeria de sticla...

la furat

Hai sa-ti povestesc cum era sa fiu talharita pentru a patra oara intr-un autobuz aglomerat.
Dar mai intai sa facem o recapitulare:

1. Prima data cand s-a intamplat abia incepusem facultatea si desi fusesem sfatuita sa fiu atenta la buzunare si la geanta mereu uitam . Era o dimineata insorita de toamna si chiar daca aveam ore dupamiaza ma inscrisesem la un curs facultativ de italiana si tineam neaparat sa fiu prezenta. In dimineata aia, ca de altfel in fiecare dimineata, am luat-o incetisor pe jos, cu ghiozdanelul in spate (pe care btw il am chiar azi cu mine), pana la capatul lui 226 (ca pe atunci se faceau niste lucrari pe Calea Rahovei si luam mereu autobuzul din 13 septembrie -ultima statie). Cred ca eram si foarte in intarziere, altfel nu-mi explic de ce m-am urcat in autobuzul ala plin de copii de generala care ocupasera deja toate locurile iar oamenii mari cat muntele sa inghesuiau printre scaune ca niste sardelute congelate.O data urcata de coborat nu mai putea fi vorba, nu ma puteam misca, nu aveam nici de ce sa ma tin si abia daca am reusit sa ma ridic pe varfuri si sa ma prind cu mana dreapta de bara de sus...Imagineaza-ti ce chin sa stai pe varfuri cu mana ridicata timp de 40 de minute si pe deasupra si impinsa din toate partile.
De ghiozdanel am uitat cu desavarsire si abia cand m-am asezat in banca la scoala am observat ca buzunarelul din spate era desfacut iar portofelul disparuse. Ghinion pentru hot ca n-aveam bani in el dar si ghinion pentru mine ca toate actele mele erau acolo : certificat de nastere (ce oi fi cautat cu el dupa mine nu stiu), buletin, carnet de student, abonament de RATB, abonament la biblioteca... Si pune-te Simona si da anunt, plateste taxe, refa-ti toate actele, ia-ti abonament intreg, fa poze, roaga secretara sa-ti eilibereze carnetul mai repede.
Lasand toata alergatura la o parte nici acum nu-mi explic cum de am fost talharita fara sa simt absolut nimic, cu niste oameni imbracati bine cum erau cei de langa mine care pareau si ei a nu putea face nici o miscare.

2. A doua oara stateam in Militari -anul 2- si mai mereu aveam cursuri de la 7:30, atunci cand statiile erau intesate de oameni - roiuri de albinute harnice - iar autobuzele cum veneau tot asa plecau. Doar din cand in cand se mai intampla sa te poti ingramadi impreuna cu alti 10 insi pe cele doua trepte de la usa. Norocul mi-a suras si in dimineata aia si cu chiu cu vai am reusit sa ma ingramadesc pe ultima treapta si desi nu mai era loc sa arunci un ac un alt nene s-a impins in spatele meu. Soferul tot inerca sa inchida usa dar nu si nu omul se incapatana sa stea acolo poate poate se intampla un miracol - nu sa incapa si el ci sa reuseasca sa-mi deschida geanta. Dar geanta mea de pe atunci era o fortareata : era cartonata, fermoara se deschidea foarte greu iar daca reuseai abia daca puteai sa introduci inauntru o manuta subtirica ca a mea. Abia dupa ce i-am vazut mana incrancenata si am tras geanta a coborat si el resemnat.

3. A treia oara s-a intamplat anul trecut. La fostul job in pauza de masa coboram mereu sa-mi iau ceva de rontait de la economat numai ca in ziua aia n-am avut marunti la mine sa platesc si a trebuit sa schimb 50RON. Banii primiti rest i-am bagat in buzunarelul lateral al gentii cu gandul ca o sa-i pun in portofel de indata ce ajung sus...Dar cine si-a mai adus aminte... si asa am plecat eu seara acasa fara nici o grija, cu banii in buzunarel si cu Atlasul dupa mine, stand in picioare si citind de zor in tramvai. Nu mi-am dat seama de lipasa lor nici macar cand mi-am scos cheile din buzunarel si am vazut fermoarul pe jumatate tras. Dar cand a fost vorba chiar in seara aia sa-i platesc gazdei lumina ia banii de unde nu-s.

4. Si acum vreo saptamana ma intorceam eu frumos acasa cu 133 de la Romana dupa ce statusem ca si in seara asta la net si deh, autobuzul era cam aglomerat...si n-am gasit un locsor decat in fata, in dreptul usii. Ma facusem eu cat de cat comoda - cu fata la usa sa admir peisajul- si pe ultima suta vad ca mai urca un domn imbracat bine, la costum, si se postaza cu spatele la mine si un pic intr-o parte. Incepusem sa-l compatimesc " Saracul om, o fi avand ceva la mana dreapta de o tine asa inconvoiata", caci se tinea cu mana stanga de bara intr-un mod destul de chinuitor iar cu dreapta sigur i-ar fi venit mult mai bine . Numai ca dupa putin timp mi-am dat seama ca de fapt mana lui dreapta se straduia incet-incet, tiptil-tiptil, sa deschida fermoarul "ranitei" mele din blugi in care erau inghesuit cartile de italiana, telefonul si portofelul meu - desigur - si aveam ceva banuti acolo. L-am fulgerat un pic cu un zambet "te-am prins smechere", mi-am deschis de tot fermoarul, am scos frumos portofelul, mi-am numarat banii in fata lui (deaja acum luase o pozitie normala) si contatand ca era totul in regula l-am bagat la loc. Toata lumea din jur a vazut ce s-a intamplat dar nimeni nu a spus si nu a facut nimic...In fond ce se putea face?Doar sa-si pazeasca si ei gentile si buzunarele.

yuppppi!

Mi-a ajuns acasa radioul omulet de la prizee. Ia uite ce dragut este!

Iar daca dai click aici o sa vezi ultimele poze facute de mine in parcul Carol si I.O.R.

o ora de net

Nu ma intreba cum supravietuiesc fara computer si internet si cum o sa mai rezist inca o luna fara. In fiecare seara dupa cursuri dau fuguta in Cibernetica la Ase sa-mi clatesc si eu ochii macar pentru o ora pe un ecran de calculator, oricat ar fi el de strain si neprimitor. In sfarsit, lumea mea - imi zic- cei cativa cunoscuti de pe mess, forumul cu ultimele poze si ultimele mesaje de sters ...Dar, din pacate prea putin timp ca sa-ti mai pot scrie si tie.

Si pentru ca nu mai am nici net, nici pe tine, nici pe Marius...si nici chef de desenat imi fac mancare - vorba vine (cartofi prajiti, oua, piure, salata iar in seara asta care ca o sa fac niste paste cu sos) si mai citesc. Televizorul ma dezgusta in ultima vreme cu vesnica bufonada parlament - partide - PSD- Basescu si Tariceanu. Zici ca au innebunit cu totii si ca sigurul lor scop acolo in fruntea tarii e concursul de umflat in pene colorate. Nu stiu de ce am adus vorba, chiar nu merita mentionat.

Ce merita sa-ti spun e ca m-am tuns frantuzeste desi ma batea gandul sa-mi fac si eu bretonul dupa care toate fitoasele se dau in vant. Dar apoi mi-am zis de ce sa fac eu ca toata lumea si sa nu fac ca mine ca oricum moda trece ...si bretonul ala parca duce un pic a copil dement.

M-am tuns pentru ca mi se pare ca imi modeleaza sau influenteaza un pic personalitatea. Cu cat sunt tunsa mai scurt cu atat sunt mai baietoasa si mai indrazneata si cu cat am parul mai lung cu atat sunt mai romantica si mai vulnerabila. Asa ca in primavara asta era cazul sa fim independente si sigure pe noi. Asta e si motivul pentru care sambata viitoare o sa merg singura la doua piese de teatru "Dulcea pasare a tineretii" si "Menajeria de sticla" si cu siguranta o sa-ti povestesc impresii.

despre Marco Polo

Siropel, sa stii ca in sfarsit am descoperit care era faza cu Marco Polo si cu povestirile lui. Intalnisem in cateva carti referiri la acest Marco Polo dar prima data cand mi-am pus intrebarea ce e cu el a fost acum un an jumate cand imi cautam job. Firma de turism care m-a inviat la interviu se numea chiar Marco Polo si de aici mi-a venit ideea ca ar fi putut fi un nene care candva de mult a strabatut lumea in lung si in lat ca turist. Desigur ca nu am aprofundat - cum imi sta in fire - si abia acum am citit intamplator cate ceva.

Se pare ca Marco Polo avea vrea 17 ani cand a parasit Venetia impreuna cu tatal si unchiul indreptandu-se spre Persia si India. Asta se intampla prin secolul XII d.H. Ajunsi in Persia au auzit numai lucruri bune despre China de alta data si au hotarat sa se stabileasca acolo. Chiar in perioda asta China a fost invadata de popoarele din nord - mongoli sau ce erau ei -si la conducerea tarii a ajuns Hanul Kubilai. Pentru a putea controla Pekinul hanul a eliminat examenele de admitere in functii publice pentru a nu da ocazia chinezilor bine pregatiti sa acceada la conducere . In aceste conditii, castigandu-i increderea Marco Polo a ajuns la un moment dat sa fie guvernator al unei regiuni din marele imperiu.

Dupa aproape doua decenii el a fost trimis de Kubilai ( foarte tolerant in ceea ce priveste religii) sa duca un mesaj Papei de la Roma. Drumul de intoarcere a durat 3 ani, cu toate ca pana in Persia calatoria i-a fost asigurata de Han, si cand a ajuns in Venezia a aflat ca atat Papa cat si Kubilai murisera.

Normal ca ajuns acasa a inceput sa povesteasca despre civilizatia infloritoare din China unde strazile erau pavate, existau canale de scurgere de o parte si de alta, trasurile aveau 4 locuri, in case toti aveau apa calda, prostitutia era aproape incurajata si hanul avea sute de concubine...etc Toate povestirile lui insa nu erau luate in serios de venetieni care nu concepeau existenta unei civilizatii macar la fel de infloritoare ca cea europeana.

Si se pare ca Marco Polo a murit pe la 80 de ani si in momentul mortii ar fi fost indemnat ca macar atunci sa recunosca ca tot ce a povestit de-alungul vietii era pura inventie. Insa el a raspuns ca nu povestise nici macar jumate din cate vazuse acolo.

miss yaaa

Draga Siropel, sunt tare tista ca nu ma pot intalni mai des cu tine si nu-ti pot povesti banalitatile din viata mea. Abia peste vreo 2 saptamani imi voi pune si eu net in camera mea si voi putea sa mai caut poze frumoasa, din alea de care iti plac tie.

Lasand la o partea mica mea nemultumire sunt incantata ca a venit primavara si in fiecare zi mi se pare ca mai infloreste un copac. Acum ca sunt sigura si am trecut de o perioada mai grea simt mai intens frumusetea naturii. Chiar azi dimineata cand treceam prin piata Victoriei mi se parea ireal galbenul, rozul si albul florilor iar pe aleea Alexandu m-a surprins pentru prima data in anul asta mirosul copacilor infloriti.

De italiana m-am cam plictisit, am impresia ca stiu deja totul desi nu e asa. Marea mea problema e accentul si anumite cuvinte a caror literere se dubleaza. In fine, per ansamblu sunt incantata ca noii mei colegi sunt super finuti si ca am liber dimineata si pot sa fac ce vreau.

Ieri, de exemplu, am fost la cumparaturi si in sfarsit am reusit sa-mi gasesc niste blugi pe placul meu -de un bleu pe care l-am visat mereu- si n-am rezistat sa nu-mi iau si cercei albastri, si nu o pereche, ci doua. Unii sunt mici in forma de trandafir si cu o pietricia in mijloc si altii sunt foarte mari si rotunzi si au multe zanganele...Mda, ai ghicit, sunt happy!

Acum dupa ce termin de vorbit cu tine ma duc acasa sa mananc si o sa ma apuc de citit. N-am rezistat si am inceput sa-mi cumpar si noua colectie DeAgostini Art Gallery, nu-mi ajungea Atlasul. La inceput am zis ca nu ma mai bag la asa ceva dar cand am vazut primul numar m-am indragostit pentru ca da detalii prinvind viata, opera si tehnicile folosite de marii pictori. Ce interesant, nu?

Hai ca te las acum. Sa fii cumintel ! Pa

colegi de italiana

In grupa de italiana am un coleg care deseneaza si picteaza foarte bine. Azi, inainte de curs ne-a desenat in creion pe o foaie de mate o sticla PET de apa minerala la 0,5 care fusese lasata de cineva pe catedra. Si normal ca a iesit foarte bine...eu n-as fi reusit sa o fac asa oricat m-as fi chinuit :(.
Si, pe langa faptul ca deseneaza, se pricepe la flori, ornamente si mancaruri sofisticate...se imbraca bine...Uffa! Dar sa nu ma intelegi gresit, nu visez la el, doar ca ma oftic ca nu ma pricep la chestii din astea.
Ceilalti colegi de grupa, care se cunosc intre ei de o luna, sunt foarte uniti...Mereu ies impreuna, in seara asta chiar aveau intalnire in Bavaria, ieri au adus suc, prajituri si flori, azi o tipa a adus mucenici, peste 2 saptamani se duc la munte. Si evident ca daca vreau si eu ma pot alatura lor doar ca...sunt prea trista si n-am chef de nimic :(. Poate pe viitor altfel vor sta lucrurile.

Draga Siropel, azi am fost la primul curs de italiana la institut si a fost la fel de frumos ca la scoala. Aproape ca uitasem cum e sa stai in bancuta, sa scrii si auzi in dreapta si stanga glasul soptit al colegilor.

In urmatoarea perioada n-o sa mai pot intra pe internet decat rareori dar o sa incerc sa scriu cate ceva, n-am sa te las singurel aici . Acum ma aflu, ca pe vremuri, la internet plaza-ul corean din ASE. Nu prea s-a schimbat mai nimic pe aici, prin Cibernetica, si chiar pot spune ca mesele si calculatoarele au imbatranit de cand nu le-am mai vazut.

Hm, si ca sa n-o mai lungesc vreau sa stii ca prietenul ala al meu cu care eram de aproape un an m-a inselat. Si-a tras-o cu una, o amica de-a lui de cand lumea, desi imi spusese ca pentrul el nu sexul conta. Barbatii.... sa mai crezi in ei?! De fapt ce barbatii...ca si femeile sunt la fel...Trebuie doar in tine sa te increzi.

Holli Conger

link

the day of death

Pe ultimul meu drum spre servici m-am intalnit cu moartea...La inceput era intruchipata intr-o vrabiuta cu ghierutele tepene ridicate in sus, cu cioculetul ascuns in puful gri ciufulit si murdar de noroi. Apoi am vazut-o intr-un pisoias pe trotuar, langa trecerea de pietoni...Parea ca isi facea siesta pe asfalt dar ochii de sticla larg deschisi povesteau ca cele 9 vieti s-au dus.

1 martie

Strazi inundate de flori, miros de frezii si zambilute, cadouri si martisoare si soare afara...Penultima mea zi de servici la Angelo Costa... Nici nu-mi vine sa cred ca de luni nu voi mai veni aici...Parca imi pare rau, ma simteam bine alaturi de colegii mei, jobul meu era atat de lejer, ma simteam mai bine ca acasa...

Aseara am primit cel mai frumos martisor din viata mea, o papusica breloc frumusica foc , o bratara si un lantisor de argint si m-am emotionat pana la lacrimi.

kiss

la petit in sat

In week-end am fost acasa si a venit si tataia de la tara sa ma vada, cu tot gerul de afara si cu tot piciorul lui anchilozat. Cred ca are vreo 86 de ani dar se tine bine, in batatura nu-i lipsesc pasarile, in casa e mereu curat iar mancare isi face aproape in fiecare zi. A venit la noi cu traista plina : 15 oua pentru mama, 15 oua pentru mine, 2 litri de rachiu si o gaina taiata de dimineata.

Tare s-a mai minunat de schimbarile de prin casa (nu mai fusese pe la noi de 3 ani) , de dracia asta -calculatorul- care stie sa faca de toate dupa cum i-am explicat eu si de filmuletele pe care i le-am aratat "Ma, ma, ce-au mai facut astia in chizda masi":D. Apoi din vorba in vorba am ajuns la frate-miu si la sfatul pe care il da de fiecare data: "Insoara-te tataie, ca daca ai trecut de 30 de ani s-a dus"...Ca sa-l salvez l-am invitat pe tataia sa ne povesteasca despre modul in care a cerut-o in casatorie pe mamaia in urma cu aproape 60 de ani. Mi-e greu sa redau cuvinte farmecul povestirii in limbajul taranesc dar o sa incerc. Tataia a avut mereu talent la povestit si fiecare detaliu se pastreaza nealterat in memoria lui, ca si cum ieri s-ar fi intamplat totul...

...Era o zi de vara si puneam sindrila pe casa nasii Mita. Nasa Mita pe atunci statea in sat chiar unde se afla acum casa lui "mos Ionica" - frac-su al mare a lu mata-mare -. Pe atunci mata-mare aveam cam 27 de ani si statea cu ai batrani si fratii ei, iar eu vinisim din aramata si aveam 25 de ani. In ziua aia nu stiu cum s-a facut ca nasii Mita i-a venit sa ma intrebi , cand bateam sindrila sus pe casa, daca n-am gand sa ma`nsor. Pe drept cuvant gni-era draga mata-mare, o stiam din sat si jucam la hora cu ea si cu alte fete si flacai de varsta noastra... ca atunci asa era tataie, la hora si la nunta se mai intalneau baietii si fetile din sat.

Si i-am zis..."Nasa, sa stii ca io daca ar hi sa ma`nsor as lua-o pe Anica asta, de langa mata" -"Pai ia-o Iordache daca-ti place, ce mai stai, ca-i fata buna". Zis si facut. O data plecata nasa am coborat repede de pe casa si m-am dus la Anica ...Statea colo pe prispa si lucra la un plovar, la andrele dealea. "Fa Anica, ai o cana de apa rece ca tare gni seti - zic eu ca sa-mi fac vorba cu ea ca numai seti nu-gmi era. "Am Iordache" si-mi aduce o cana de apa "Fa Anica, da frumos pulover mai lucrezi, pentru cini-l faci?" "Pentru Nenea, ma Iordache", " Si nu-mi faci si gmii unu" "Iti fac Iordache"...Beau eu cana cu apa, dar numai apa n-as fi baut atunci, si plec inapoi la nasa sa mai bat niste sindrila....

Bat eu ce bat si o vaz pe ma-sa ca hinea cu paine facuta la cupor la nus cine in sat. Atunci nu toata lumea avea cuptor de paine si se duceau femeili la cine avea sa-si coaca paine si colacii. Cobor iar dar dupa casa si-i zic " Bre, tzata Stratina vreu si eu sa-mi fac o vorba cu mata" "Zi Iordache" "Gnii-mi place di Anica si vreau sa ma insor cu ea, mata ci zici?" "De Iordache, ce sa zic, sa vorghiesc si eu cu asta batran, cu Nenea si daca si ea are sa vreie crez ca se face"...Da io crez ca ei vorghisera intre ei inainte de nu s-a gnirat ea diloc.

A doua zi, intr-o vineri crez ca era , tata gnieu (mos Anton) vroia sa se barghireasca - da si frate-gniu Brisca (di fapt io atunci ii ziceam Bica) se barghirea si trebuia sa ma barghiresc si eu -si a zis sa se duca pana`n drum sa mai imprumute un briceag de la mos Ionica. Termina Bica de barbierit, ma barghiresc si eu dar tata uita sa mai hina si ma duc dupa el. La mos Ionica nu era si-mi zice cineva ca l-a vazut intrand la tzata Stratina si atunci ma duc dupa el. Cand intru tata statea la masa la un pahar de tuica cu socrii si-i zic dar "Ce faci tata, nu mai hii sa te barghiresti?" "Eti m-am oprit la socri sa stau de vorba si ei is de acord sa va luati" gnia zis.

Cand ne-am intors mama zici " Duminca mergem Iordache si luam fata la noi" ca sa nu iasa vorbe in sat . Zis si facut. Duminica ne-am dus acasa la socri, tzata Stratina facuse placinte si adusese hin si ne-am pus cu totii la masa. Anica mea se imbracase si voia sa se duca la biserica dar n-au mai lasat-o si i-a zis tata "Stai Anica pe scaun colea si nu te mai du la biserica ca tre sa vorghim". Si a vorghit tata, cu mama si cu socri pana seara tarziu si inainte sa plecam mama a apucat doua perni din pat si o plapuma si a zis " Anica hini cu noi, n-o mai lasam aici sa iasa vorbe in sat s-o sa zica lumea de rau" si asa m-am luat eu cu Anica.

Marie-Antoinette

Aseara am vazut Marie-Antoinette si mi s-a parut copiat dupa "Lady Oscar " numai ca draga mea Oscar lipsea.

<< ciudat la mine>>

- mormai si cant incet (de una singura)
- folosesc prea multe diminutive
- nu stiu sa citesc ceasul cu limbi
- dezbrac sarmalele inainte sa le mananc
- ma spal pe maini si pe fata cu apa rece
- nu pot sa ma spal pe fata decat cu mana dreapta (ca o pisica)
- nu pot  sa traversez strada pe rosu sau prin loc nepermis
- nu pot sa ascult muzica tare
- nu stiu sa beau din sticla

link

Meditatii: humm...humm...humm...

Imi aduc aminte ca in clasa a V-a aveam la mate o profa de treaba, inalta, cu nasul ascutit, care imi spunea mereu Emi in loc de Eni si la ora ei ne asezam mereu in banca dupa notele pe care le luam la ultima lucrare de control - cu cat avem note mai proaste cu atat stateam mai in spate. Asa ca mai mereu eram obligata sa suport locurile incomode din primele banci unde stateau de regula premiantii clasei (eu clasandu-ma mereu in zona mentiunilor chiar si in clasele I-IV). In prima banca mi se parea mereu ca mi se vedeau incaltarile murdare si imi impingeam picioarele sub scaun sa fie cat mai ascunse de ochii profei. Privirea o tineam mereu in jos iar mainile aproape lipite de caietul de matematica...

Din fericire calvarul nu a durat mai mult de un an caci, dintr-a VI-a pana la sfarsitul gimnaziului , am facut mate cu cea mai inspaimantatoare profa din Scoala 11 - Cobzas .Frate-miu facuse si el mate cu ea si tin minte ca mai mereu se vaita mamei ca "e o nebuna, ca cere prea multe elevilor, ca toti ii stiu de frica" si ca are ceva cu el...La inceput m-am ingrozit si eu de groaza lui dar apoi am descoperit ca femeia n-avea nimic si daca invatai luai note bune fara nici o problema.

Cea mai placuta amintire a fost zecele luat la teza chiar in anul in care m-am operat la picior. Dadusem teza la mate si plecasem chiar a doua zi cu mama la Bucuresti uitand cu desavarsire de scoala. Cand am vorbit cu tata la telefon, dupa ceva vreme, foarte grav m-a intrebat ce-am facut la teza si eu am inceput sa ma balbai ca stiu ca am facut ceva pe acolo (ma gandeam desigur ca am luat vreun patru) si atunci a inceput sa rada si mi-a transmis felicitari din partea profei.

Prin clasa VII insa incepuse sa se poarte "meditatiile" la mate si aproape jumate din clasa facea pregatire cu d-na Cobzas si incepuse sa se vada discriminarea pe care o facea intre favoritii ei si ceilalti. Asa ca ai mei au zis de ce sa nu ma duc si eu sa meditez la "Teorema celor 3 perpediculare" impreuna cu Irina, colega de banca, mai ales ca intr-a VI pierdusem destule ore.

Imi aduc aminte scara blocului unde ne asteptam unii pe altii, sufrageria cu masa mare pe mijloc in jurul careia ne strangeam cate 5-6 elevi, profa care ne dadea cate 2-3 probleme de rezolvat si pleca pe la bucatarie sa mai spele niste vase, perdelele ca de tifon simple dar elegante, caietul inrosit de pix. Se pare insa ca meditatia asta indelungata nu mi-a prins chiar bine caci nu prea mai ieseam din nota 8 si ma cam culcam pe o ureche. Cand am vazut insa ca se apropie admiterea la liceu m-am hotarat ca pregatirea de forma nu ma avantaja si am inceput meditatia cu un vecin, profesor undeva la tara. Nu-mi placeau deloc orele petrecutela langa omul ala cu privirea fixa care imi vorbea atat de rar si sigur pe el ...Era mult prea interesat de cifrele alea si incerca mereu sa-mi faca o rezolvare putin mai altfel decat ar fi trebuit in mod normal. La Cobzas, profesoara atat de renumita in oras, nu am vazut in privire aceeasi pasiune si aceeasi determinare ca la omul asta care de mult ori ma tinea peste cele 2 ore fara sa-mi ceara bani in plus.

In clasa a VIII-a in paralel cu matematica am facut pregatire si la Romana cu un profesor din scoala mea, caci nu voiam sa mai repet gresala si sa fac meditatii chiar cu profa de la ore. Ce e drept doamna Bajenaru facea niste comentarii deosebite si ni le dicta in clasa dar eu as fi vrut sa fac si gramatica. Nu-i mai stiu numele profului de pregatire si nici chipul parca nu mi-l mai amintesc dar stiu sigur ca imi placeau la nebunie sambetele in care ma duceam la el. Faceam pregatire cu un tip care voia sa dea la liceul de politie si o tipa care voia la liceul pedagogic si eu ma pricepeam cel mai bine la analizat fraze. Inca mai stiu ziua aia in care profa de la ore a scos juma` de clasa la tabla sa analizeze o fraza ni nici unul n-a stiut sa faca bine ...asta pana nu am iesit eu sa culeg laurii. Tare mandra de mine mai eram pe atunci mai ales ca si la teza luasem 9 dar acum stau si ma minunez cate greseli gramaticale pot sa mai fac in filele aste de jurnal ...Unde s-a dus oare gramatica mea iubita nu stiu...

Prin clasa a IX-a am observat ca spre deosebire de colegii mei care facusera engleza dintr-a II-a eu nu prea stiam cum nici acum nu stiu .Asa ca mama ce-a zis: hai sa dam fata sa faca si ea engleza la vecina din blocul de langa. Era o femeie tare de treaba cu o voce domoala si facea pregatire doar cu mine in camera fetei ei plecata la facultate, o camera primitoare si plina de watercolour ( nu-mi aduc aminte cum se zice in romaneste :D). Faceam timp de 2 ore exercitii cu verbe de pe o culegere mititica dar groasa cu pagini moi si ingalbenite si mai mereu plecam acasa cascand ca totul te imbia la dormit in camera aia. Nu dupa mult timp am renuntat ca mi se parea absurd sa incerce cineva sa ma invete o limba straina cu forta daca eu n-aveam nici o tragere de inima.

Apoi, pana pe la jumatatea clasei a XII am lasat-o mai moale cu "meditatiile", mai ales ca la mate

eram printre primii din clasa, cu toata exigenta doamnei Manzala. Hm, daca ma gandesc bine, asta nu era un lucru prea bun ca mai toti din clasa erau bata la mate si numai eu, Radu si Mihaela ajungeam la medii de 7 si 8. Totusi intr-a XII-a, cand toti intrasera in febra bac-ului, am facut cateva ore amarate cu un prof de la nu stiu ce scoala pe care mi-l gasise tata (fusese elev al unui fost profesor de-al lui). Statea langa piata de pasari intr-o casa cu etaj negricioasa si urata si dadea meditatii intr-o camaruta strimta plina de gazete si culegeri de matematica.

Meditatiile cele mai placute insa au fost cele la franceza cu Angelica. Terminase facultatea nu de mult si mereu cand ma duceam pe la ea stateam de vorba si ma pacalea uneori cu o cafea fara cofeina. Inca mai am caietele cu notite, acasa, in biblioteca, si as putea oricand relua gramatica daca timpul nu ar alega atat de repede. Cand am luat 10 la bac tare mandra a mai fost de mine pentru ca nici unul din elevii ei nu reusise performanta si dupa cum spunea ea, niciunul nu era atat de constiincios ca mine. Mereu cand ne intalnim si este insotita de altcineva nu uita sa ma prezinte ca una dintre elevele ei cele mai bune.