Razboinica Sailor

Ma inchisesem in dormitorul mare si dadusem televizorul tare ca sa ascult sigla de la "Sailor Moon e il cristallo del cuore" .Asa faceam in fiecare seara cand veneam de la scoala, incepeam sa ma invart si sa ma trasform intr-o razboinica sailor pe muzica Cristinei Da'Avena dupa care ma postam in fata ecranului ce ascundea intr-un colt simbolul Rete 4 si timp de jumatate de ora respiram doar desene animate.
Cand au aparut puricii pe ecran m-am crizat- desigur- dar nu imi imaginam ca seara reprezenta ruptura definitiva intre mine si iubitele mele canale Mediaset.
De atunci am tot sperat sa pot vedea continuarea pe TVR dar nu a fost sa fie si multi ani am dus dorul desenelor mele. Si uite ca in sfarsit a aparut YouTube-ul si a inceput sa curga cu torente ... tot ce vrei si ce nu vrei, inclusiv seriile 4 si 5 din Sailor Moon pe care deja le-am devorat. :)

De trei ori dragoste :) doar

Mai mult de o luna a trecut de cand am fost ultima data la teatru, la Nottara. Ningea afara si era o seara a reintalnirilor. O intalnisem  pe Giannina la metrou la fel de plina de viata ca totdeauna iar la intrarea in sala zarisem un fost coleg de portugheza care, fiind in compania unei fete, s-a facut ca nu ma cunoaste. Mai bine, mi-am zis, caci chef de vorba nu prea aveam - eram nerabdatoare sa inceapa piesa "De trei ori dragoste". O piesa foarte buna in opinia mea dar care n-a fost gustata mai deloc de public: unii au plecat din sala mult prea devreme, altii au uitat sa aplaude iar la final am fost printre putinii care s-au ridicat in picioare...Putin penibil, actorii aia chiar meritau mai mult.

Nu-s decat doua variante ori eu am vrut neaparat sa-mi placa si am scos idei din piatra seaca ori oamenii aia se asteptau sa vada alt gen de spectacol pe masura titlului siropos.

Dintre cele trei acte primul mi-a placut cel mai tare - o intalnire cu dansul, muzica si poezia japoneza si tema mea predilecta  asteptare-vis-idolatrizare-negarea realitatii. Al doilea a fost foarte comic iar ultimul ceva mai serios - aceeasi poveste vazuta prin ochi diferiti si prezentata intr-un mod original.

Acum vanez o alta piesa care se joaca la TNB "Cu usile inchise" pentru care se pare ca e cam batalie pe bilete. Dar nu-mi pierd speranta :D sau poate incapatanarea.

primavara

Less&Lemon

monolog

sim says:
-stiam ca sunt tare
-chiar glumeam cu Talida mai devreme ca scrisese spionl in loc de spion si se corectase
-o felicitasem ca a reusit sa invete limba mea atat de repede
-asta cu mancat litere,adaugat litere, inversat litere
-of, ca repede mai trece timpul...
-ma gandeam ca poate as putea sa-l opresc din alergat daca m-as muta undeva pe la tara si as trai acolo
-departe de civilizatie
-sau undeva la vreo manastire de atei sau agnostici
-care sa primeasca niste fonduri speciale pentru cei care vor sa citeasca, sa picteze, sa scrie
-sau sa-si gaseasca alte lucruri de facut: sculptura, impletit, brodat, facut cosuri...
-timpul ar trece altfel, as simtit in plin fiecare anotimp, l-as atinge, m-as scufunda in el
-caci "manastira aia " ar trebui sa fie situata undeva la deal, inconjurata de verdeata, pajisti si paduri si umbrar de vita de vie
-da si ar fi frumos daca s-ar aduna oameni acolo, fiecare cu preocuparile sale  pasnice imbratisand contemplatia

fara parfum

Cum ar fi viata fara parfum, ma intreb. Doamna de la trei n-ar mai lasa in urma nici o dara de parfum de firma, bunicuta nu s-ar mai da cu deodorantul ieftin iar unii poate s-ar spala mai des.

Ma intrebam, pentru ca prietena mea din Japonia mi-a zis ca ei nu au voie sa se  duca la serviciu dati cu parfum si in general japonezii folosesc creme, parfumuri si samponuri fara miros.Si pe deasupra mai sunt si tipicari nu folosesc decat un anumit sapun, sampon ...etc si extrem de rar se intampla sa il schimbe.

Geeeee, si eu care ma gandeam ca japonezii trebuie sa fie cei mai aromati si parfumati locuitori ai planetei ... bai parfumate, masaje cu uleiuri frumos mirositoare...alea alea

natura moarta

link

mandrie

Exista doua lucruri de care sunt mandra:
-de 3 ani de cand stau aici in gazda nu mi-am uitat niciodata cheia acasa
-de un 1 de cand lucrez la UPA nu mi-am uitat niciodata badge-ul acasa
E un adevarat miracol daca ma gandesc la cat de iresponsabila si neatenta sunt de cele mai multe ori.

Candy dolce Candy

Am fost foarte ocupata, 115 episoade nu sunt chiar asa usor de vazut. Acum sunt si fericita ca mi-am revazut desenele mult iubit din copilarie dar si trista ca s-a terminat. Desi Terry era foarte atragator imi pare bine ca pana la urma Candy a ramas cu Albert.

Daca esti curios povestea o gasesti aici. Sper ca n-ai pretentii sa-ti si  traduc din italiana!:P
Iar daca vrei sa vezi si tu incepe cu episodul 1 in spaniola.

Favola

Melanie Delon

see Melanie Delon speed painting video and the website

I remember you

Jag minnes dig

flash

Azi mi-am adus aminte cum facea tataia lumanarile. Avea un scaun din ala mic de pitic cu o gaura in mijloc unde baga un bat si in varful batului aseza o roata facuta din nuiele cu mici cuie batute pe margine. Si de cuiele alea agata fire de ata groasa puse in doua sau in patru peste care turna in mai multe straturi ceara topita de la lumanarile reciclate.

Любовь Пименова

link

design vestimentar

Mi-am adus aminte ca saptamana trecuta am desenat doua "printese". Cea dintai are probleme la fata iar cea de-a doua, saraca, e slaba moarta si are o mana semi invizibila. :)

Asta ca o rememorare a perioadei din copilarie cand desenam intr-una costumatii, visand ca sunt mare designara. Incepusem anul trecut sa-mi scanez cateva desene dintr-un caiet invechit si probabil, la un moment dat, o sa le pun si pe ele aici desi astea doua, cu toate defectele lor, sunt net superioare.

gand

Citeam despre Che Guevara si ma gandeam ca daca n-ar fi existat revista asta cu "100 de personalitati" eu cu siguranta nu mi-as fi dat interesul sa aflu cine a fost omul asta. Dar acum ca
stiu, ma bucur. Fiind o fire atat de comoda si cunoscand atat de putine mereu intalnesc ceva
care sa ma surprinda. Iar cu dezamagirile mi se intampla aceelasi lucru, nu ma invat niciodata minte, merg mereu pe aceeasi cale sperand zadarnic ca de data asta va fi cea buna.

supradoza

In weekendul asta m-am "culturalizat": am fost la Nunta lui Figaro, la Spargatorul de Nuci si la Barbierul din Sevilia.
Azi dimineata, dupa ce vazusem de cu seara Nunta lui Figaro, eram cam dezamagita, cu toate ca pasajul cu " farfallone amoroso" imi placuse. Actiunea fusese cam incalcita si-o intelesesem partial si in plus eu tot speram sa aud cantand Figaro qua, Figaro la, Figaro su, Figaro giu fara sa stiu de fapt ca fragmentul e cantat de acelasi Figaro insa in Barbierul din Sevillia. Despre Barbier am numai cuvinte de lauda iar uvertura lui Gioachino Rossini este cea mai super adevarata.
Si baletul m-a incantat caci mi-a transformat dimineata in poveste. Cata eleganta, ce rochite frumoase, ce decoruri originale si ce dirijor dragut ntz ntz ntz!
E clar, pana adorm o sa dirijez orchestra imaginara si o sa repet la nesfarsit LALALALALALALAALLA LA, BRAVO BRAVISSIMO LA :)).

Mina si cararea fara sfarsit

sub brad

Mie mi-a adus Mosu` asa :
- raceala
- o pijamaluta roz cu purceluse love si fundita a la Paperina
- doua perechi de cercei, unii de aur, altii negri
- cartea aia cu memoriile unei gheise
- un pulovaras galben cu alb
- o caciulita moale si pufoase
- o pereche de manusi zebra super-extra pufoase
- o promisiune de bilet la concertul kylie minogue
- un concert 2007 cu Laura Pausini
- cel mai tare epilator braun + uscator
- un set Organic Spa
- o canita rosie + o lumanarica mos si o lumanarica stea

Deci am fost foarte cuminte anul asta.

Danapra

click click

azi se poarta ZAPADA

Azi se poarta haine de zapada.
Masinile si-au pus manusi pufoase pe oglinzi, cosurile si-au indesat caciula alba pe cap, casele au toate fesuri tuguiate, pe garduri se odihnesc fulare nesfarsite, trotuarele si-au tras patura si au intrat in hibernare iar ghetele mele s-au captusit cu opincute balane ca sa fie si ele in pas cu moda.

Toate astea le-am observat in drum spre ceainaria de la Cotroceni. N-as putea sa spun daca mi-a placut mai mult atmosfera calda si primitoare tapetata cu turta dulce sau dansul stelutelor de zapada care ma indemnau mereu sa le urmez.