duminică, noiembrie 15, 2009
....acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine ...
joi, noiembrie 05, 2009
duminică, noiembrie 01, 2009
cinemateca de duminica
- Le reazioni incontrollabili dimostrano che siamo vivi e umani.
- Bisogna capire quanto sia necessario il male per avere il bene.
- Nella vita ci sono cose che non bisogna vedere.
miercuri, octombrie 21, 2009
duminică, octombrie 18, 2009
ECO
Sambata si duminica dimineata dupa ce ma trezesc fac ce fac si tot la emisiuni gen viata satului ajung sa ma uit. Imi place sa ascult intreprinzatorii agricoli cum isi prezinta afacerile, fermele, culturile de cereale, podgoriile de struguri. Imi place muzica aia care insoteste imaginea campului si cum se plimba ei pe acolo si se lauda cu soiurile lor bune.
Azi de exemplu pe Raiuno am vazut o ferma de porci cu pete negre si spre mirarea mea toata ferma era o dumbrava cu locuri de balacit in noroi, locuri de mancat si de dormit si de umblat hai hui... si faza tare...ai fi zis ca erau cirezi de vaci sau herghelii de cai salbatici si nu porci sedentari cum ii stiam eu. Apoi am vizitat virtual o ferma de capre si erau acolo o multime de caprite, cu blanita de toate culorile si modelele, toate vesele si jucause. Si mica ferma apartinea unei tipe venita cu mult timp in urma din America in Italia sa studieze arta dar care si-a dat seama la timp ca adevarata ei pasiune erau animalele si in special capritele. Si asa a lasat totul balta si si-a facut o mica ferma la tara si s-a stabilit definitiv in Italia.
Si eu ma gandesc asa cat de fericita as fi sa am si eu ferma mea de care sa aiba grija altii iar eu sa ma joc in fiecare zi cu capritele si iedutii. Si dimineata cand ma scol sa cante cocosul si sa-mi mananc fulgii cu lapte de caprita la masuta din gradina in miros de flori de vara. Si sa am tot felul de pomi fructiferi sa pot face dulceturi fara conservanti si sa mananc doar legume netrate din gradina.
E chiar un pacat sa fim aproape obligati sa consumam alimente cu tot felul de adaosuri si toxine din import sau romanesti cand mai ales noi putem produce si comercializa produse naturale. Eu daca as avea bani si as fi femeie de afaceri m-as apuca sa fac niste supermarketuri alimentare cu program pana la ora 22:00 numai pentru produse 100% naturale cumparate in special de la tarani si asociatii satesti. As crea o structura care sa se ocupe de verificari, analize si control de conformitate si de ambalare si depozitare adecvata. Apoi as incepe o campanie de promovare a produselor BIO si de informare a modului in care produsele cu aditivi pot dauna sanatatii.
joi, octombrie 15, 2009
sâmbătă, octombrie 10, 2009
despre casatoria mea imposibila
Am terminat cura de slabire de 2 saptamani si acum o sa mananc normal - adica mult si repede- cum imi place mie. Daca dadeam jos mai mult de 500 g sa zic ca avea un sens sa continuu dar asa nu se merita ... nunta lu` frate-miu a trecut si motivatie nu mai am. De intalniri cu posibili viitori iubiti nu are rost sa ma dau in vorba (daca as fi fost si credincioasa m-as fi calugarit de mult) iar in camera la mine n-am oglinda sa-mi aminteasca in fiecare zi ca sunt cu zece kg mai grasa decat acum 5 ani.
Apropo de iubiti si nunti, acum dupa nunta lu` frate-miu, tot neamul mi-a prezis ca eu urmez si ca de pe acum incep sa se pregateasca. Ha, ha, sa fim seriosi, cum ar putea oare cineva sa-si imagineze ca eu o sa ma marit vreodata? Lasand la o parte pretentiile, intoleranta si egoismul meu ... cum as putea eu vreodata sa ma las dusa la slujba aia plictisitoare din biserica si sa accept tot tambalaul ala nuptial de o zi si o noapte? A, da, poate la starea civila m-as duce alaturi de cel pe care il iubesc si ma iubeste sau de cel care ma iubeste si are multi bani (asta desigur fara sa renunt la numele de familie) . Dar ambele variante par imposibile intr-o lume in care mai toti confunda iubirea cu buna intelegere, obisnuinta si sexul... Dar poate ca iubirea atat de ascunsa si rara cum mi-o imaginez eu nici nu exista si atunci cu atat mai mult cele doua variante vor cadea.
miercuri, octombrie 07, 2009
luni, septembrie 28, 2009
Ejercicio de español
Esta noche tengo ganas de comunicar en español para ver si aun soy capaz de escribir. ¿Te acuerdas las composiciones che hacía yo hace tiempo ? Casi no puedo creer che hayan pasado más de nueve años desde cuando he comenzado a aprender solita este idioma, y 4 desde cuando ya no lo uso. A veces, muy raramente, chateo con Dari pero las cosas han cambiado mucho desde entonces, no tengo la misma motivación, no tengo la pasión de antes. Ahora no me parece nada facil escribir, tengo que pensarlo muy bien antes de poner los accentos y cuando hablo me pasa igual, ya no se si una cierta palabra es en español o tal vez en italiano...
Me pregunto como era yo capaz de hacer la interprete para Fernando en Moda Very Chy, y decirle en español todas las cosas que las chicas decían en rumano. Tan lejos me parece todo ... y las chicas eran tan buenas conmigo porque yo era tan chiquita, me tenían cariño y confinanza. Han pasado 4 años y no se nada de ellas y si te puedes inmaginar me olvidé también sus nombres...¿Cómo me puede pasar eso? Solo Nieves se ha quedado en mi memoria y esas noches cuando me quedé con ella porque tenía miedo de dormir toda solita ahí, y el ploter que no funcionaba, y las etiquetas que non salían y Mihai que siempre tenía que ajustar lor ordenadores...
Se fue, todo se fue...
duminică, septembrie 27, 2009
azi ca ieri maine ca azi
Nu ti-am mai scris nimic pentru ca seara am tot bibilit la traducerea aia pentru concurs, m-am uitat iar la vreo 30 de espisoade din Anna dai capelli rossi si iar am inceput sa-mi caut chirie pe internet dar nimic nu ma multumeste. Mi-ar placea sa mai dureze criza asta un pic, sa nu mai fine nimeni dispus sa dea 300-400 euro pe o garsoniera iar pretul mediu sa fie asa la vreo 150 euro. Si n-ar fi greu avand in vedere incompetenza actualilor si viitorilor guvernanti care cu singuranta nu vor fi liberali ci tot socialisto-comunisti.
In rest imi pare rau ca a venit toamna iar alte dati o iubeam. Acum nu, vreau vara inapoi cu zilele ei lungi si noptile calde si greierate. N-am nici un chef sa merg iar prin magazine in cautare de bluze cu maneca lunga, pantofi si ghete, esarfe si manusi...Vreau sa-mi fie cald si sa n-am nevoie de pijamale si nici de patura groasa... Dar nu se poate, roata timpului muritorii nu o pot opri.
joi, septembrie 03, 2009
duminică, august 30, 2009
dor de folclor
Ar fi fost frumos daca m-as fi nascut asa prin 1900 intr-un sat moldovenesc statornicit pe o sprinceana de deal unde nimeni n-a aflat inca ce-i curentul electric sau radioul, unde munca campului e un mod de viata, unde camasa de canepa cea noua e imbracaminte de lux iar distractie mai mare decat hora si claca nu s-a mai pomenit. Parca ma vad asa, intr-o seara de vara, stand in cerdac cu furca-n brau rasucind printre degete fire de fuior si ascultand langa mine povestile Gherghinei care coase la mana carpete de perete. Ion ajuta si el tinand distrat sculul din care Leana face ghem iar in jurul maicii batrane care tese la razboi toala mare pentru zestre s-au strans muierile batrane cu andrele si lana.
Imi amintesc parca razboiul bunicii... Asa mare cum era il tinea chiar dupa usa in odaia unde dormea unchiasul...si era tot un paienjenis de fire printre care mamaia strecura mereu suveici colorate ca doar trebuia sa iasa frumos carpetele. Si-mi mai amintesc si fusul care se rotea ca un titirez si scarmanatul lanii si legatul si urzitul firelor in grena si suportul ala de lemn care se rotea cand trageai de fir ca sa faci ghem.
Poate ca aia ar fi fost o viata mai draguta pentru mine, plina de nestiinta, multumire si liniste si poate si cu frica lui D-zeu.
luni, august 24, 2009
vineri, august 21, 2009
Il girasole
Sunt in plin proces de traducere ... miroase a creier incins in timp ce Patrocle si Lizuca se plimba prin dumbrava. Spune tu cum traduci ca Sora Soarelui e asa zisa floarea soarelui imparateasa cand in italiana floarea soarelui e masculina si nu feminina? Uffa Uffi
Maine am program de mers iarasi Muzeul National de Arta.
joi, august 20, 2009
miercuri, august 19, 2009
recenzie de vacanta
Saptamana trecuta am fost in vacanta, cateva zile la tara si alte cateva zile la Buzau. La tara, in afara de lenevit si citit, am facut cu mama suc de rosii, am ales miez de nunca si am adunat fasole din pastai uscate si, cel mai important, am vopsit tot gardul in alb si negru. In rest am cam tremurat de frig: sa ma fi vazut seara cu mainile si picioarele sloi si noaptea infofolita bine in plapuma grea de lana.
Acasa la Buzau n-am facut mai nimic, doar mi-am luat o rochie de nunta care trebuie dusa la scurtat ... si ce-am mai facut? Am condus masina prin oras cu destula pricepere, am vizitat-o pe Tanti Ilie si mi-a placut schimbarile pe care le-a facut, i-am vazut pe Daciana si pe Razvan, mi-am luat un un maiou roz-visiniu asa cum de mult imi doream, m-am ciondanit cu Dan si Elena, am fost la festivalul Timisoreana si am vazut Holograf si tare mi-a mai placut un baietel blondut din public care dadea din cap pe umerii mamei.
Apoi la Sihlea m-am jucat cu cei 9 catei si 6 pisici, l-am cunoscut pe Nea Mitu, prieten din facultate a lu` tata si care desi si-a pierdut vederea se comporta ca si cum ar vedea, am fost pentru prima data acasa la nea Octavita si m-am dat in leagan si am facut o scurta vizita la nasii lu` frate-miu.
duminică, august 02, 2009
aproape resemnare
sâmbătă, august 01, 2009
fructe, fructe, fructe
joi, iulie 30, 2009
Alexander Jansson
Pe Alexander Jansson l-am pescuit saptamana trecuta in mall Vitan cand am fost sa vad Ice Age 3D (care btw mi s-a parut reusit).
miercuri, iulie 29, 2009
bora bora in birou
Nu-mi permit sa ma vait ca n-am bani de risipit si oameni alaturi de care sa-mi petrec o eventuala vacanta de vara, de fapt asta vreau si asta sunt, o persoana care nu doreste sa faca nici un fel de compromisuri. Iar de una singura nu plec nicaieri caci nu-s genul de persoana forte, stapana pe ea, care sa se descurce in orice fel de situatie si sa mai conduca si masina, plina de bagaje evident (doar nu te gandeai ca as putea sa plec vreodata pe tren cu geamantanele dupa mine).
Dar nu-i nimic o sa ma bronzez la lumina monitorului de serviciu si o sa ma racoreasca briza aerului conditionat din birou. SEJUR DE LUX
marți, iulie 21, 2009
duminică, iulie 19, 2009
la joaca
Tema asta "fetita cu catelul" am avut-o mereu in minte iar azi am vazut-o in parc. Fetita avea palarioara, rochita cu valonas si chilotei visinii si nu statea o clipa locului iar catelul era ciufulit si astepta cu ochii tinta si limba scoasa de un cont sa i se arunce o sticla de plastic turtita si apoi incepea sa faca niste salturi impresionante.
Apoi fetita cu coarda...aproape uitesem ca exista si ca o saream si eu candva....cu manerele de lemn si firele impletite...Pe o alta banca alti copii se pregateau de joaca si-si supuneau la vot rolurile de mama, tata si copii. Asa ma jucam si eu, de fapt eu eram mereu mama papusii iar Mirela la fel pana la un moment dat cand am cunoscut-o pe Oana, verisoara lui Ovidiu, si i-am propus sa se joace cu noi. Parca ieri eram toate trei pe iarba in curte la bunici cu papuselele noastre gen Barbie iar cand Oana ne-a spus ca ea se joaca altfel cu papusa am facut ochii mari. Cum te poti juca altfel cu papusa daca nu de-a mama care are grija de ea? Ei bine, cand te joci poti pur si simplu sa fii tu papusa si poti sa fii mare, sa ai iubiti si sa te duci la facultate....Oooauu, iti dai seama, o rasturnare de situatie neasteptata, o revelatie care a dus la parasirea definitiva a jocului de-a mama. In schimb la jocul de-a babele nu am renuntat decat tarziu. Nu mai tin minte daca ti-am povestit, dar cand ieseam pe drum si ne plictiseam incepeam sa vorbim vrute si nevrute imitand limbajul babelor din sat. Tema predilecta erau copiii nostri inventati ,nurorile si ginerii carora le atribuiam defecte si calitati gen "băietul gneu di la Buzau, maicî, ari di toati,casî şî maşînî" sau "arzî-o focu pă norgnia di la Focşani cî nu hini niciodatî pî la gnigni". :D
sâmbătă, iulie 18, 2009
Playlist - Oldies But Goldies
Sophie B Hawkins - Right Beside You
Meat Loaf - I'd Lie For You and that's the Truth
Meat Loaf - I would do anything for love
Imi plac foarte mult vidoclipurile si cum canta si cum arata solista.
Cam la fel de mult imi place si vocea mortii in Shakespeare's Sister-Stay
....Si ceva mai dansant
X-perience - Never ending dream
Si inchei cu Adventures of Stevie V - Dirty Cash
joi, iulie 16, 2009
monolog fara substanta ... mi-e somn
Trebuie sa ma organizez, trebuie sa pun lucrurile in ordine, trebuie pe cat posibil sa le iau la rand cu rabdare si atentie dar inainte de toate o sa respir si o sa uit totul...hhhhhm...pentru o clipa.
Cam asta imi zic mereu cand am multe ganduri ravasite prin cap indiferent daca e vorba de munca sau de timpul meu liber. De exemplu chiar acum inainte sa-mi incep plimbarea prin file de net am procedat asemanator: acum scriu ceva pe blog (adica nimic ca doar asta de hobbyul meu), apoi o sa fac un exercitiu la engleza (simt ca metoda mea netraditionala de a invata da roade, cel putin pe termen scurt), apoi o sa vad un pic din porcaria aia de prison break (desi a devenit telenovela in toata regula nu pot sa nu ma uit pana la sfarsit ca doar la mine e lege ca tot ce incep trebuie sa duc pana la capat)...a si..., nu se poate, uitasem ca am de testat doua dictionare dar deja stiu ca n-o sa reusesc cum n-o sa reusesc sa-mi pun pozele si desenele nici pe flickr nici pe ilisim gallery.
O, nu, deja ma apuca asa o mare lene...Dar oricum macar azi am reusit sa dau o tura prin centru, am ajuns chiar pana la Romana si m-am facut si cu niste pantaloni de soare, adica galbeni-galbeni cum aveam cand eram mica. Da, chiar, cand eram mica am mai avut si niste pantaloni galbeni tricotati pe care i-am indragit la fel de mult. Am o poza alb-negru cu ei...eram la tara la Sihlea si ploua dar unchi-miu tinea neaparat sa ne fotografieze pe mine si pe vara-mea in curte in fata daciei 1300. Vara-mea era bine imbracata, avea fular si geaca cu gluga si tare fericita mai era dar eu iesisem din casa in papucii aia de plastic cu gaurele, cu pantalonii mei galbeni si inca o bluzica tot galbena pe mine. De frig ce-mi era in poza am iesit cu genunchii lasati, mainile inclestate si ochii plangareti. Dar pantalonii aia ce frumosi mai erau!
sâmbătă, iulie 11, 2009
somnoroase pasarele pe la cuiburi se aduna
Placut pentru ca dintr-o data toata agitatia zilei dispare iar inainte sa adorm incep sa ma gandesc la tot felul de lucruri dragute (number one fiind campul ala cu flori pe care tot alerg). Apoi apar visele, a doua mea viata sau viata de noapte a subconstientului care nu scapa nici o ocazie sa-si faca de cap. Iar dimineata ce bine mai e sa furi jumate de ora de dormit dupa ce-ti suna ceasul si in sfarsit sa te intinzi cat e patul de lung....
Fascinant pentru ca oricat mi s-ar explica nu pot sa inteleg cum de puteam face, cu atata usurinta, pauza asta de inconstienta si nemiscare, rapindu-ne opt ore din viata si pierzand controlul asupra ei. Mi se pare atat de ciudata normalitatea asta de a trai si a respira in timp ce creierul fabrica vise sau se pierde in uitare. Si totusi imi place iar in minivacanta asta am profitat din plin m-am culcat pana in 12 noaptea si m-am sculat mereu cam pe la 11 dimineata. Ce viata!
miercuri, iulie 08, 2009
luni, iunie 29, 2009
scut anti complexe
Azi m-am imbracat cu rochita mea sarafan luata ieftinache din Bucur. Nu stiu ce mi-a venit sa mi-o iau ca doar eu nu port niciodata rochite si fustite desi tare mi-ar mai placea. Dar ce sa-i faci, natura n-a fost prea generoasa cu mine si cum ies pe strada asa, aproape entuziasmata, se gaseste vreun nespalat sa intrebe "te doare piciorul?", "ai patit ceva la picior?". Eu in fond nu simt sa am vreo problema, ma simt absolut normala, dar uite ca se gasesc altii sa comenteze si sa-mi aminteasca ca desi pentru mine nu conteaza pe ei ii deranjeaza mersul meu. ...Of, si de asta aproape ma enervez cand vad fete imbracate in blugi cand le-ar sta atat de bine in niste rochite elegante...de-as fi eu ca ele! Dar dupa cum spuneam as putea sa port toate fustele mini din lumea si sa ma doara fix in cot de ce spun niste staini fara ocupatie si educatie.
vineri, iunie 26, 2009
doliu
marți, iunie 23, 2009
27
miercuri, iunie 17, 2009
duminică, iunie 14, 2009
parcul nebunior -loc pentru spirite
Am zis mereu ca o sa-mi scriu visele caci unele dintre ele imi plac asa de mult si-ar fi pacat sa le pierd. Dar vezi bine ca m-am luat cu altele si nu am facut ce mi-am propus. Dar asta de azi noapte nu-mi mai scapa.
Se facea ca eram cu Marius in masina si el conducea, voia sa ma duca acasa la Buzau, dar cum am intrat in oras, ne-am dat seama ca in cartier la mine se faceau lucrari si traficul era intrerupt exact pe strada ce ducea la blocul meu. Atunci eu i-am zis ca, daca am intra in oras si am lua-o pe la piata, am putea sa intram prin capatul celalalt al strazii. Numai ca se facea ca orasul era complet schimbat si pe masura ce avansam totul se trasforma, se vedeau blocuri in constructie si nu mai stiam deloc pe unde s-o luam. Ca sa ne orientam, am zis sa coboram din masina si sa intram intr-un parc, sa intrebam pe cineva care-i drumul de urmat. Numai ca parcul asta era cam ciudat, era foarte umbros si ici-colo mai aparau cateva raze de soare ratacite. Prima data, mi-a atras atentia o casa veche cam in paragina si o batrana slabanoaga in camasa de noapte, cu parul alb ravasit, care era condusa de brat de o infirmiera. Si atunci mi-am dat seama ca de parcul ala eu mai auziseam dar nu fusesem niciodata pentru ca era parcul nebunilor. Si apoi am vazut doua fantome care se evaporau si inca una care era aproape de Marius si atunci el m-a intrebat ce-a fost iar eu i-am zis linistita ca nimic, doar spiritul lui...Si negasind nimic mai bun de facut ne-am asezat pe ceva, nu mai stiu daca pe o banca sau direct pe iarba, si mi-am dat seama ca el avea iarasi parul lung si in timp ce ma jucam prin parul lui ma miram cum de i-a crescut atat de repede.
dialog interior
visele din sertaras
Stii ce mi-ar placea mie sa fac si totusi nu fac niciodata? Sa plec in cautare de ciuperci si alune, sa-mi iau cateva merinde in traista si bineinteles un tovaras de drum dar nu din ala fricos care sa se sperie de gaze si soparle si nici un din ala fitos cu oroare de murdarie si zgarieturi.
Si stii ce mi-ar mai placea? Sa o iau asa pe camp, sa ma afund intr-un lan de grau sau intr-o cultura de florea soarelui sau intr-o mare de maci.
Si mi-ar mai plecea o plimbare pe o barca cu vela si sa am in jur doar albastru-albastru de mare si cer.
Dar exista si un lucru pe care nu mi-ar placea sa-l fac niciodata, sa merg pe motocicleta. Pe motor Simona, pe motor, nu stii nimic!
marți, iunie 09, 2009
luni, iunie 08, 2009
The flower is dead
duminică, iunie 07, 2009
viata la tara
marți, iunie 02, 2009
same old same old
Mmmmm, iar a inceput sa miroasa a tei pe alei si a Mana Maicii Domnului prin gradini ascunse...Asa trec anii tineretii mele, binecuvantati de singuratate si tacere, de parca n-ar fi fost, de parca n-ar fi trecut nici o zi de cand am mirosit prima data o floare de tei.
Mai e putin...Cu fiecare clipa ce trece, "prea tarziul" se apropie mai grabit, si nici macar nu ma straduiesc sa-i pun bete in roate ca sa se miste mai incet. Si cu ce as putea oare sa-l opresc? Cu pasiuni mediocre si efemere, cu daruire neconditionata, cu schimbari permanente de look, de decor, de atmosfera si comportament? Cu experimente nelimitate, fara principii si precautii zadarnice...asa timpul ar trece mai incet. As avea atatea amintiri incat mi s-ar parea ca am trait o vesnicie iar "prea tarziul" n-ar mai fi petru mine decat un calator indepartat.
miercuri, mai 27, 2009
I hope me GOOD LUCK!
Ai, ai, ai! Si aveam asa chef de scris dar cu cat aman si tac mai mult cu atat gandurile se evapora. Vineri seara eram pornita sa-ti povestesc cu lux de amanunte si fotografii cum s-a desfasurat ultimul curs de pictura. Cat de frumoase si cat de diferite au iesit lucrarile pornind de la o tema fixa. Dar am amanat si s-a dus tot entuziasmul.
Acum sunt pornita iarasi sa invat engleza, pentru a nu stiu cata oara, fac exercitii de zor ...de scriere, de citire, de gramatica. Dar din astea simple, :D nu-ti imagina vreo grozavie. Sa vadeam cat ma tine. Ultima tentativa la franceza a fost de scurta durata, doar 2 zile.Dar cu engleza deja am 4. Toti mi-au zis ca n-am minte si nimeni n-ar mai fi dispus sa reia gramatica la puricat. Pai normal, ca doar pentru toata lumea engleza e usora dar pentru mine "IZ VERI HARD INGLISU" asta. :D
joi, mai 21, 2009
miercuri, mai 20, 2009
reincarnarea sufletelor
Acum cateva zile mi-am terminat cartea de citit si "obligat fortat" am zis sa iau o mica pauza. Si stii, e chiar nasol sa stai degeaba in asteptarea autobuzului sau a statiei urmatoare si sa-ti alunece ochii nerabdatori de la chelia unui pensionar la geanta unei domnisoare. E si normal ca, in momente din astea, sa incepi sa te gandesti, asemeni mie, la nemurirea sufletelor si la reincarnare. Si daca totusi dincolo de ce ne putem imagina, incorsetati in idei preconcepute dar asa zis realiste, ar exista totusi un suflet nemuritor? Un suflet fara memorie care sa treaca la infinit dintr-o fiinta in alta, sa fie mereu acelasi si totusi diferit, adaptat la o noua lume. Iti dai seama cum ar fi ca sufletul meu sa fie transferat aleatoriu exact in corpul unui viitor luptator de sumo, al unui hamal indian sau al unei viitoare stele de cinema?..sau, de ce nu, in cel al viitorului comandant al flotei interstelara sau al geniului care va reusi sa deformeze spatiul ca sa putem calatori in timp? Ups, si cum ar fi asta? Te pomenesti ca sufletul o sa cunoasca niste tulburari de identitate calatorind in timp si intalnindu-se cu sufletul dintr-o reincarnare precedenta. Mdeci, calatoria asta in timp a sufletului nu merge. Dar ce-ar fi ca sufletul sa se reincarneze in fiinte de pe alte planete, adica in extraterestii? Sau poate intr-o lume paralela? Dar nu ma gandesc la una gen rai, iad ci una pur si simplu altfel, in care sa existe parametri complet diferiti de cei din universul nostru. Sa zicem un alt spatiu creativ al lui D-zeu, daca iti place mai mult asa, pe care noi nu avem nici macar capacitatea de a ni-l imagina.
Daca n-as fi asa comoda si lipsita de curiozitate poate as rasfoi vreo carte sau cateva pagini de net despre reincarnare. Dar la ce bun? Eu doar sunt Toma Necredinciosul, pana nu vad nu cred.
sâmbătă, mai 16, 2009
weekend placut
Aseara am fost la expozitia colegilor mai mari de la Scoala de Arta. Multe din lucrari le vazusem expuse in atelier si nu mi se parusera cine stie ce dar asa inramate aratau chiar bine.
Si ca sa recuperam ora de lucru de ieri, profu` ne-a reunit azi dis de dimineata in Parcul Carol la peisaj. De facut n-am facut noi mare lucru dar a fost placut sa stam in natura si sa fugarim creionul si pensula pe hartie. Cand e vorba de schite profu` mereu ne zoreste asa ca mai toate desenele sunt niste mazgaleli neterminate.
Dupamiaza mi-am petrecut-o uitandu-ma la un film din 2008 cu niste vampiri sexy - Twilight. Nu se poate spune ca e film bun dar mie mi-a placut. Iar in seara asta nu stiu ce-o sa fac dar de vizitat muzee n-am chef si nici n-am cu cine. Imi place sa stau aici cu fereastra dechisa in apusul soarelui aruncand cate un ochi in curtea vecinilor care or sa tina chef toata noaptea in curte. Sunt chiar amuzanti, numai babalaci simpatici la 50-60 de ani care danseaza de mama focului twist si latino si sunt tare fericiti. :)
marți, mai 12, 2009
Let's bring Roxette to Romania!
Siropel aduna-ti prietenii si convinge-i sa semneze petitia care ar putea sa aduca Roxette in Romania.
http://www.petitiononline.com/roxro/petition.htmlsâmbătă, mai 09, 2009
Hai sa ne imaginam
vineri, mai 08, 2009
home sweet home
marți, mai 05, 2009
ilisim news
Daca n-ar fi fost vreme instabila si insotitorii n-ar fi fost atat de comozi, as fi incropit poate un gratarel de 1 mai si as fi putut sa studiez in tihna sculpturile in piatra de la Ciolanu. Dar macar am fost sofer mare parte din drum iar in weekend am condus fara nici un stres pana la tara si inapoi. Dar prin Bucuresti nu ma incumet, nu inca, desi buburuza mea face un an iar eu am carnet de vreo 3 .
La tara vremea iarasi mi-a stricat planul caci pozele in natura nu-mi ies cu vant si nori si cu atat mai putin cu stropitoarea deasupra capului. Asa ca am stat cuminte in bucatarie unde tataia a facut focul si am lenevit ca o pisica citind Lorelei in patul in care cu ani in urma intindeam casa papusilor.
Pacat de nume caci modul in care scria Ionel T. asta nu-mi place deloc, atatea epitete si metafore incalcite pentru ca la final sa-ti dai seama ca de fapt n-a spus mai nimic tot romanul. Acum am sarit de la Jurnalul National la Adevarul. Coliba unchiului Tom e prima carte din colectie care-mi merge la suflet, lasand la o partea Anna Karenina si Shogun pe care le-am citit si mi-au placut cu alta ocazie.
Si de la carti sa trecem la muzica si nu oricare ci aia din anii `90. Pentru muzica de acum parca nu am suflet dar ia sa-mi pui Romantic World, Electronic Pleasure, Flying High sau Right in the night si sa vezi ce ma incalzesc.
marți, aprilie 28, 2009
efemeritate
Desi sunt o nihilista prin definitie sunt de acord ca oamenii trebuie sa continuie sa se nasca si sa moara iar societatea să evolueze. Intre inexistenta unei fiinte si existenta ei as alege mai degraba varianta ultima. Valabil si pentru propria mea existenta anosta care-mi pare atat de pretioasa, acum mai mult ca in trecut cand imi recitam mereu ca ar fi fost mai bine sa nu fi existat intr-o lume ca asta, unde toti sunt altfel decat mine. Solutia s-ar fi gasit fara prea mari eforturi, doar sta pe buzele pustoaicelor mai mult sau mai putin teribiliste... Dar eu deja sunt o tanara pensionara iar daca s-ar mai gasi si altii sa ma intrebe de ce nu ma sinucid as avea acelasi raspuns : De ce as face-o? De murit oricum murim cu totii.
Prin prisma vietii mele traite, detasate de idei radicale, moartea mi se pare neverosimila ca si cum oamenii din jur, pe care-i vad zi de zi si cu care interactionez, nu ar putea muri niciodata. Si totusi, ei se duc aproape pe nesimtite, dispar rand pe rand ca si cei dragi mie, care au fost atat de prezenti in viata mea si care acum sunt doar o vapaie intr-un ungher de amintire. Iar eu poate nici macar atat nu voi fi dar nu ma plang caci in lipsa mea nimic nu ar conta. La fel cum nu conteaza nici pentru marii oameni ai lumii trasformati intr-un pumn de tarana sau in statui raspandite prin parcuri - toaleta de lux a ciorilor si pasarilor cantatoare.
Ce-mi trebuie mie notorietate, recunoastere, trairi intense? Toate sunt pulbere-n vant. Prin gandire si atitudine ma simt la cei 27 de ani ai mei ca o batranica multumita ca a facut tot ce trebuia in viata si nu mai are nimic de asteptat.
duminică, aprilie 26, 2009
...de luat o piatra in gura
Azi am facut doua lucruri de care nu ma credeam in stare. M-am uitat la un film mut cu Charlie Chaplin - Modern Times si m-am plimbat prin Cismigiu prin ploaie, in mod voluntar si am cules idei la fiecare pas.
Mia Martini - Almeno tu nell'universo
Analiza umanologica
Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti. Dar daca nu ma insotesc cu nimeni cum o sa- faci sa-ti dai seama? Ai putea sa te fofilezi cu un raspuns gen: daca nu te insotesti cu nimeni atunci esti un nimeni.
Parca-parca tind sa-ti dau dreptate, cum ar putea fi descrisi oamenii daca nu s-ar raporta la ceilalti sau la omul ideal in ochii majoritatii. Daca nu esti apreciat, daca nu stii sa te faci placut, daca nu esti important pentru nimeni atunci esti un nimeni ca si mine. Teoretic nimicnicia mea nu ma deranjeza doar ma mir cum de ceilalti pot impleti cu atata usurinta navoade nevazute pentru sufletele oamenilor. Eu abia cateva ite daca gasesc iar sa impletesc nu am invatat.
miercuri, aprilie 22, 2009
Iepurasul inspirat
marți, aprilie 21, 2009
luni, aprilie 20, 2009
Respir fericire!
marți, aprilie 14, 2009
azi...
Azi= zi urata pe un fundal verde crud, un tablou neobisnuit pentru o zi de primavara. Lalelele albe si galbene din parcul meu si-au strans petalele si astepata o noua zi cu soare sa le poata deschide.
Si eu astept destule, nu numai zilele cu soare....Astept urmatorul episod din Lost, astept sa vad cum se sfarseste aventura lui Papillon, astept sa mananc drob si ciorba de miel, astept urmatoarea ora de pictura, astept serile sa pot exprima ce simt, astept concediul la tara sa uit de lume, astept mai multi bani si mai putina munca, astept raspunsuri mereu... eu insami sunt asteptarea.
Si doar ar trebui sa fiu Nerabdarea si Nervozitatea in persoana dupa pensulatia la sevalet.
sâmbătă, aprilie 11, 2009
vineri, aprilie 10, 2009
nuante
Tema de azi la pictura: o scandura acoperita cu un material cacaniu (culoarea mea preferata) pe care e asezata o rama de tablou mic cu tot felul de crestaturi cacanii (ideal), in spatele ramei o perdeluta gri deschis, in fata o sticla albastra grasa si pitica cu dop rotund si langa, un pahar visiniu- putred cu picior ghici ce culoare.... cacaniu-tinichea.
Si proful ne spune : vedeti verzuliul si ocriul ala din perdeau #gri#, si oranjiul din peretele #alb# si albastriul din materialul #cacaniu# si rosul din paharul #visiniu# ?
Cand privesc norii pe cer intr-adevar nu sunt albi dar in cazul asta totul era cum l-am descris fara nuntele pe care le inventa mintea de artist a profului. Intr-o zi o sa-ti arat ce-a iesit, nu e chiar rau dar departe de ce ar fi trebuit sa fie.
joi, aprilie 09, 2009
insensibilitate
E lesne de inteles ca singur pe lume viata nu are nici un sens, ca oamenii din jur sunt mai importanti decat orice lucru neinsufletit pe care as putea sa-l detin oricat de dragalas ar fi. Si totusi continuu sa tin strans fraiele egoismului si al nepasarii si sa ma avant intr-un decor placit si monoton. Constient sau nu, eu indepartez pe toata lumea si apoi raman si cu impresia ca am facut bine ...ori nu se ridica la nivelul meu (vezi doamne ce persoana deosebita sunt eu) ori era prea mult pentru mine (si atunci as fi suferit) ori, desi ok, ar fi necesitat ori prea mult timp ori prea multi bani. Dar n-am nici un fel de remuscare...Ei si? Se poate trai si singur : mai un chat, mai un film, mai o carte, mai un desen sau o plimbare solitara. Dar totul implica oameni, implica comunicare si imi este clar ca in societate as putea trai singura dar nu si intr-o padure sau pe o insula pustie.
Presupunand totusi ca as simti nevoia sa-mi fac prieteni, cum au majoritatea oamenilor (nu pot sa ma abtin -niste idioti aia care au hotarat ca forma corecte este -are majoritate-), nu as reusi. Altruismul pentru mine nu vine deloc in mod spontan si nici necesitatea de a comunica. Cum as putea eu sa vorbesc de dragul de a vorbi, cum as putea eu sa fiu interesata de toate povestirile despre cutare si cutare si sa ma amuz de vorbe simple aruncate la intamplare hihihi, hahaha.
Sunt insensibila, recunosc ca in fond nu ma intereseaza nimic de nimeni (cu doua-trei exceptii). De asta ma preocupam acum de cum ar putea fi viata mea daca nu mi-ar fi greu sa simt ceva pentru toti oamenii din jurul meu, pentru fiecare in parte....daca as putea sa-i ajut cumva sau sa-i fericesc pe fiecare cu interesul meu pentru cel mai mic lucru din viata lor. Unii au facut-o pentru mine si indirect pentru ei insisi.
luni, aprilie 06, 2009
bello d'aprile
Azi m-am simtit mai draguta decat de obicei, mi-a placut cum ma reflectam in geamul troleului. Anna cu parul rosu ar fi zis ca era Cordelia acolo, prietena ei de suflet, pe care o intalnea mereu in vitrina fermecata si-i povestea vrute si nevrute. Spre deosebire de mine, macar Anna era sincera si recunostea deschis ca viata ar fi fost mai frumoasa daca ar fi avut parul negru, si i-ar fi lipsit pistruii si ar fi purtat manecile bufante care erau la moda atunci. Dar eu nu recunosc, vreau sa ma conving ca indiferent de cum as fi aratat viata ar fi fost la fel, grea si frumoasa sau poate doar frumoasa daca as sti cum sa privesc. Si nu stiu de ce am impresia ca eu candva stiam sa privesc mai bine dar parca cu anii am regresat in loc sa avansez.
Poate totul se leaga de ziua cand am inceput sa lucrez si mi-am aruncat timpul la gunoi iar putinele clipe ramase le-am ratacit prin filele unor carti care nu spun nimic, doar o poveste si o lume care te impiedica sa gandesti ...Iar majoritatea spune ca din contra cartile te ajuta sa ai o viziune mai larga a tot ceea ce sa intampla in jurul tau...O fi pentru ei dar pe mine m-a indepartat de viata in adevaratul sens si de ganduri libere la nesfarsit.
vineri, martie 27, 2009
joi, martie 26, 2009
UP
Printr-o intamplare am reusit sa vad si eu o piesa la Metropolis (In rolul victimei) si am fost placut surprinsa nu doar de fatada plus interior ci si de piesa plus actori. Probabil ca o sa mai dau pe acolo mai ales dupa ce am cam consumat piesele de la TNB si Nottara.
Ma tot gandeam ca trebuie sa fac intr-un fel sa renasc si eu o data cu primavara asta. As vrea ca primavara asta sa fie cea mai frumoasa din cate am avut pentru ca mereu primavara m-am simtit cea mai singura. Si nu vreau sa ma ajute nimeni, vreau pur si simplu sa reusesc singura sa ma bucur de ce e in jurul meu. Nu mai vreau ca in fiecare seara sa ma inchid in camera de la ora 19 pana dimineata asa cum am cam facut in ultimii 2 ani. Chiar daca pentru o conservatoare ca mine e greu sa fac schimbarea un lucru stiu sigur>TREBUIE!
joi, martie 19, 2009
miercuri, martie 18, 2009
varsta e de vina
De cateva seri am inceput sa ma uit si eu la Lost. Si poate nu as fi facut-o daca n-as fi gasit toate episoadele pe site-ul meu minune .
.....
Asta trebuia sa fie un "post mai lung" dar din motive tehnice doar bucatica asta de inceput mi s-a salvat si am lasat-o sa zaca ceva vreme cu gandul sa o iau candva de la capat. Pacat insa ca nu-mi mai amintesc ce scriam cu atata patima.
duminică, martie 15, 2009
3d
vineri, martie 13, 2009
joi, februarie 19, 2009
cum ar fi?
miercuri, februarie 18, 2009
Puntea amintirilor
Asta e perioada "Dexter" la mine, aproape ca nu ma mai gandesc la altceva iar aseara chiar fierbeam de nervi din cauza unui personaj care ma irita la culme. Ca sa vezi cat de mult m-a prins chiar si visele mele, in general linistite, au inceput sa se agite. De pre vremea lui Lady Oscar nu mai intrasem in pielea personajelor.
Asa lipsita de memorie pe termen lung mi-am pus desigur intrebarea daca oamenii de varsta mea isi pot aduce aminte cu claritate de momentele copilariei sau daca au cateodata flashuri si vad imagini din copilaria uitata asa cum i se intampla si lui Dexter in film. Mie claritatea imi lipseste dar chiar inainte sa incep sa scriu l-am vazut cu ochii mintii pe tataia cum arunca peste acoperisul casei un dinte de lapte, pe care mi-l scosese cu ata, in timp ce eu imi uscam raurile de lacrimi de pe obraji. Asta a fost o revelatie dar am si o alta amintire constanta de cand o femeie din sat, Mandica, mi-a facut gauri in urechi pe cand aveam nu mai mult de 3-4 anisori. Ce ma fascineaza cel mai mult din amintiri si vise este ca ma vad si pe mine acolo desi in realitate nu as fi putut sa am o asemenea imagine. Aproape as zice ca nu era vorba de mine ci de un bot de om la care tin si pe care l-as mangaia neincetat daca ar aparea aici langa mine.
Dar cel mai greu ma descurc cu amintirile olfactive care dispar atat de repede si pe care nu reusesc sa le asociez cu nimic desi stiu sigur ca undeva...departe... in timp, ele au avut un corespondent. Cele gustative nu sunt greu de recunoscut dar aproape ma enerveaza ca nu se mai gasesc pe piata, nici ciocolatele din alea patratoase si mici, nici inghetata de cacao in pachet de margarina, nici Pepsi la sticla, nici Tropicana si nici ciocolotica din aia Kiss cu crema de capsuni. Ma bucur in schimb ca Danettul are acelasi gust cu sarlota de pe vremuri care imi placea atat de mult. Mmmmm
O data iti povesteam aici ca in copilaria mea nu prea am avut jucarii dar nu-i adevarat, doar memoria imi joaca feste. In fiecare zi mai descopar o jucarie care a fost si a mea dar de care uitasem. Imi pare rau ca am imbatranit, as vrea sa ma opresc aici si sa o iau de la capat in acelasi spirit, la fel de nestiutoare si fericita.
sâmbătă, februarie 14, 2009
My Valentine
miercuri, februarie 11, 2009
astept lauri
luni, februarie 09, 2009
soare
marți, februarie 03, 2009
luni, februarie 02, 2009
in Chile
Sa vina primavara aia odata ca nu mai suport. Vreau soare, un pic de caldura, zambile si ghiocei, ceva sa aduca un pic de bucurie si speranta unei biete pamantene suferinde de nenumarate bube rele.
Grrr ... si vreau un concediu lung asa de cateva luni sa-mi revin. Oare nu se pot da niste concedii medicale pentru depresie, pentru urat de serviciu? Eventual cu un bilet de avion spre Galapagos.
Da, o calatorie, ce buna ar fi...ca si in visul meu de acum cateva zile. Eram in Chile intr-un oras istoric dar anonim. Avea un singur bulevard lung format din doua sectoare. Primul sector era presarat cu buticuri minuscule si librarii si chiar din strada se inaltau abrupt imense castele din piatra cu intrari pazite de statui ale domnitorilor incoronati care semanau izbitor cu Stefan cel Mare. Iar al doilea sector al bulevardului de secol XXI cobora intr-o vale plina de verdeata (un parc) care iti cerea ceva efort fizic sa urci inapoi. De fapt sectorul asta nu e o noutate pentru mine pentru ca l-am mai intalnit in alte doua vise din trecut.
Gazdele noastre (caci eram acolo cu fratele meu) erau primitoare iar in ultima zi s-au oferit sa mearga cu noi prin librarii si buticuri ca sa ne alegem suveniruri sa ducem acasa. M-a surprins oarecum interiorul lor pentru ca in ciuda aprentelor exterioare incaperile erau foarte inalte si aveau marfuri cocotate peste tot. Dar asta nu era o problema mentru mine intrucat aveam niste chitonoage cu care ajungeam pana la tavan. Si tot holbandu-ma pe acolo am vezut pe un sifonier o gramada de carti, cd-uri, dvd-uri si casete de tot felul mai toate in spaniola si italiana. Vazusem si cateva pachete de dischete cu Lady Oscar dar pana la urma m-am gandit sa iau pentru mama un set de dvd-uri cu un film telenovela.
Partea amuzanta era ca indata ajunsa acasa am intrat ca personaj in telenovela la care incepuse mama sa se uite si aveam asa o rochie de epoca si ma simteam tare draguta in ea. Dar comedia n-a durat mult ca in telenovela murisera doua personaje asa ca a trebuit sa fac parte si dintr-un scenariu mai putin placut de care nu-mi mai aduc aminte decat vag.
Ei si totusi daca in realitate nu reusesc macar in lumea viselor sa pot sa evadez...
