link
luni, iulie 31, 2006
duminică, iulie 30, 2006
Toamna casatoriilor
Ma intalnesc tot mai des cu fost colegi, rude, cunostinte de varsta mea, hotarati sa-si intemeieze o familie, convinsi de iubirea ce si-o poarta, pregatiti sa infrunte greutatile unei vieti in doi pe care se presupune ca o vor imparti pentru totdeauna.
Le stralucesc ochii cand imi povestesc de pregatirile nuntii din toamna, de cum vor sa aranjeze localul, de mancarurile pe care le-au ales, de cat de draguta e rochia de mireasa si fel de fel de alte detalii. Ii ascult, il aprob si zambesc fara sa stiu exact de ce...
Apoi stau si ma mir pentru ca nu le inteleg entuziasmul, nu le pot citi gandurile cele mai ascunse si nu pot trai sentimentele lor cele mai profunde pentru a-mi da seama de unde vine atata convingere pentru a face un pas atat de important, renuntarea la libertate.
Le stralucesc ochii cand imi povestesc de pregatirile nuntii din toamna, de cum vor sa aranjeze localul, de mancarurile pe care le-au ales, de cat de draguta e rochia de mireasa si fel de fel de alte detalii. Ii ascult, il aprob si zambesc fara sa stiu exact de ce...
Apoi stau si ma mir pentru ca nu le inteleg entuziasmul, nu le pot citi gandurile cele mai ascunse si nu pot trai sentimentele lor cele mai profunde pentru a-mi da seama de unde vine atata convingere pentru a face un pas atat de important, renuntarea la libertate.
Eu nu ma vad avand vreo relatie, nu ma vad in rochie de mireasa calcand pragul bisericii, nici stand in casa cuiva cum se poarta acum intre iubiti si nici dand viata vreunui copil si ingrijindu-l.Trebuie sa fie un lucru foarte greu din moment ce in capul meu totul se contrazice si mi-e foarte greu sa am grija de copilul din mine pozanas, neascultator si incapatanat uneori , timid si fricos alte ori.
La 24 de ani ma simt prea tanara, prea imatura desi cei din jur vor sa-mi arate ca asta e varsta perfecta pentru casatorii. Facultatea o data terminata, jobul potrivit deja gasit uremeaza casatoria si procreerea si abia acum incepe adevarata viata cu al sau rost.
Si totusi eu am impresia (poate gresita) ca pentru majoritatea dintre noi partea cu adevarat frumoasa a vietii se sfarseste odata cu unirea destinelor. Daca la inceputut totul pare magic, inclusiv calcatul si gatitul din dragoste, cu timpul magia se pierde si totul se percepe ca pe o obligatie, un jug de purtat pe umerii obositi.
Eu una nu sunt pregatita sa fac compromisuri si mi-ar placea ca o dragoste idilica sa existe pentru totdeauna in inima mea, fara casatorie dar eterna si profunda, fara drepturi si obligatii dar dezinteresata si sincera. Fiecare la casa lui dar totusi mereu impreuna cu gandul, dandu-ne intalniri romantice, facand promisiuni eterne, plimbandu-ne de mana pe clar de luna.
Mda, o utopie intr-o lume efemera. Totul trece, raman doar amintiri pana in ziua cand vom inchide ochii pentru totdeauna.
sâmbătă, iulie 29, 2006
vineri, iulie 28, 2006
Uneori imi vine sa las viata asta pe care o traiesc din inertie (sculat, mancat, servici, tramvai, calculator ,tramvai, mancat, televizor, dormit) si sa plec asa de nebuna sa vad lumea, sa invat sa creez si sa las pe unde trec o particica din mine. Sa vad savanele din Africa, piramidele Egiptului, camilele Saharei, Cambogia si India, luxul Dubaiului, zgarie norii Japoniei, statuile de aur ale Tailandei, vesmintele portocalii ale calugarilor budisti, inaltimile Himalayei, triburile din Papua Noua Guinee, coralii Australiei, peisajele megnifice ale Peruului si Venezuelei, plajele Mexicului, Gran Canyon si parcurile nationale ale Canadei si Europa toata...si fiecare zi sa fie o aventura.
Dar alte ori ma gandesc ca totul depinde de mine, de cum vreau eu sa vad lucrurile indiferent de locul in care ma aflu. Chiar si o zi de monotonie poate deveni o zi de aventura daca ma implic cu entuziasm in orice lucru mic pe care il fac si gasesc partea pozitiva in toate :).
Dar alte ori ma gandesc ca totul depinde de mine, de cum vreau eu sa vad lucrurile indiferent de locul in care ma aflu. Chiar si o zi de monotonie poate deveni o zi de aventura daca ma implic cu entuziasm in orice lucru mic pe care il fac si gasesc partea pozitiva in toate :).
Ami Vitale
Una din putinele fotografii din galeria lui Ami Vitale care nu prezinta ororile razboiului si saracia lumii a treia. Fotografiile sunt de exceptie numai ca pe tine Siropel vreau sa te feresc de o asa lume a groazei.pizza e birra
Aseara am mancat cea mai buna pizza ever. Cea din Buzau de la Junior pe care o tot laudam e mic copil pe langa asta de la Restaurant pizzerie "Sunrise" . Noroc cu Beihan ca altfel nu mai gustam eu asa bunatate stropita si cu o Silva neagra si rece pe care tot pentru prima data am incercat-o... si aveau dreptate cei ce o laudau. Sigur ca nici 0, 250 l n-am baut si deja am ajuns printre nori. Dar chiar daca ma ametesc nu exagerez , sunt doar mai zambitoare si un pic mai comunicativa si in acelasi timp melancolica. N-o sa ma vezi niciodata facand "urat", in cel mai rau caz as putea sa adorm cu capul pe masa :)) dar n-am experimentat inca.
Ce spun copiii despre dragoste
Uite ca am gasit aici si prezentarea in power point despre care iti vorbeam. Pune-ti castile sa te sensibilizeze si mai mult. Mie mi-au dat un pic lacrimutele:)).
filmulet comic
Siropel stii ca eu nu prea le am cu filmuletele astea dar mi-a placut mult cel de aici, sper sa-ti placa si tie. Cristina mica mi le-a trimis pe mail de multisor dar abia acum am avut chef sa citesc toate forwordurile. Si am mai gasit ceva ce mi-a placut in power point dar nu stiu inca cum sa fac sa-l vezi si tu.
joi, iulie 27, 2006
lipsa de comunicare
Astazi in tramvai mi-am aruncat ochii pe noua revista pentru femei emancipate "Felicia" - i-am cumparat-o babutei sa citeasca. Si ce am gasit interesant pe aici?! Un articol dragut despre aricii care isi cresc puii dupa modelul spartan, altul interesant despre Elisa Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume, un altul despre Maia Morgenstern, mai apoi ceva despre Graffiti si asa pentru a le maguli pe femei un articol despre Inteligenta feminina in ascensiune rapida. :) Si cam ce se spune aici:"Neurochimistii germani au descoperit ca in creierul feminin exista 3 centri legati de comunicarea verbala si non verbala, absenti la barbati, care devin din ce in ce mai organizati la noile generatii feminine. Femeia este ajutata pentru evolutia sa intelectuala de mutatiile pozitive ale dezvoltarii centrelor vorbitii, cat si de necesitate de comunicare impusa de mediu. Comunicare, se stie, are o mare importanta in dezvoltarea inteligentei."
Aici voiam sa ajung. Se pare ca eu n-am sanse sa evoluez avand in vedere ca la capitolul comunicare si prieteni stau prost. Pentru mine cel mai neplacut lucru este sa vorbesc fata in fata sau la telefon. De curand una din "prietenele mele" (desi nu am asa ceva) m-a si certat ca pe mess ea mereu incepe conversatiile si eu nu o fac niciodata si ca ar trebui sa-mi schimb comportamentul si sa o mai contactez din cand in cand . N-am tinut niciodata legaturile cu persoanele care au fost foarte dragute cu mine mereu si nu pentru ca nu mi-ar fi dragi ci pur si simplu pentru ca am in permanenta impresia ca deranjez daca le sun sau le invit in oras.
Si mama si bunicul imi fac morala de genul asta: ca nu mai suni si tu sa ne intrebi de sanatate?!... Dar ce sa fac daca telefonul nu ma atrage si il folosesc doar pe post de desteptator. Cand trebuie neaparat sa sun pe cineva imi trebuie mult curaj iar cand primesc un telefon(care sa nu fie de la maica-mea sau frate-miu) - si se intampla foarte rar - am ceva emotii inainte sa raspund. Uneori ma balbai, alteori nu-mi gasesc cuvintele si tac asteptand parca ca cineva sa ma inteleaga numai privindu-ma in ochi.Nu prea am nimic de zis iar cand am mi-e frica sa vorbesc sa nu cumva sa zic ceva nepotrivit sau ceva ce poate fi interpretat gresit cum deseori mi se intampla.
Daca nu rezolv problema cu timiditatea, complexele si frica nu rezolv nimic nici cu comunicarea si in consecinta nici cu inteligenta. Cititul nu foloseste la nimic, nici Tv, nici telefonul, nici messul, nici forumul, nici intrunirile cu fel de fel de oameni, nici jobul meu, toate trec pe langa mine iar eu raman la fel.
:((
Sunt campioana neatentiei, greselilor si incurcaturilor :((. Mereu am impresia ca in sfarsit mi-a iesit si mie un lucru bine si tare mandra mai sunt si apoi descopar ca de fapt iar am facut o greseala, si iar am fost neatenta, si iar m-am grabit desi mi se parea ca totul e ok. N-ar fi nimic daca as gresi in viata privata dar atunci cand fac greseli la munca unde se prespune ca sunt platit sa fac bine deja se complica treaba. Cert e ca eu incerc sa fac totul bine dar nu-mi iese firar sa fie . Uneori ma intreb de ce nu ma dau astia afara ca doar fete destepte si atente se gasesc pe toate drumurile ca sa inlocuiasca o nepriceputa ca mine.
miercuri, iulie 26, 2006
Gradina Botanica
In weekend parcurile din Bucuresti sunt luate cu asalt de oameni care, ca si mine, vor sa regaseasca un coltisor de natura in putinul timp liber pe care il au, vor sa scape de peretii cotidiani ai biroului, de monitorul calculatorului, de asfaltul incins si de traficul infernal. Cu totii spera sa gaseasca aici liniste si relaxare dar se trezesc inconjurati de o multime de alti oameni, de banci pline, alei pe care cu greu te strecori, barci ocupate, catelusi in lesa, copii cu role, biciclisti, terase, copilasi mici in trotineta.
De aceea eu prefer Gradina Botanica. Intrarea fiind taxata nu trec pe aici prea multi oameni si nu stiu ce pierd, din fericire pentru mine care pot gusta din plin racoarea aleilor, frumusetea florilor, ciripitul pasarelelor, saltul acrobatic al veveritelor si lacul plin de pestisori si broscute testoase infometate care de indata ce le arunci ceva de papica isi scot capsorul mic din apa.
Gradina italiana este un loc de relaxare garantata (vezi foto) daca te 
asezi pe una din bancile insirate de-a lungul celor doua alei paralele nu-ti vine sa te mai ridici, ti se pare ca timpul se opreste in loc. Eu cel putin mi-as fi adus si pernita de acasa si as fi ramas si peste noapte :P.
asezi pe una din bancile insirate de-a lungul celor doua alei paralele nu-ti vine sa te mai ridici, ti se pare ca timpul se opreste in loc. Eu cel putin mi-as fi adus si pernita de acasa si as fi ramas si peste noapte :P.Primavara gradina se imbraca intr-o mireasma proaspata si placuta. Vara isi mai pierde un pic din farmec: florile se mai parlesc la soare, apa lacului devine aproape cenusie si pe alocuri se simte mirosul de fan gata de cosit, dar tot frumos este. Am facut si cateva poze special pentru tine si inramandu-le frumos, cum m-a invatat Microhm, le-am pus aici si aici.
M-am reintalnit si cu motanelul meu drag si negru si tare bland care sta in bratica la oricine vrea sa-l mangaie sau sa-i dea de mancarica.:)
marți, iulie 25, 2006
cadouri:D
Ieri am primit cadouase de la Western Union: o sapcuta galbena (va trebui sa-mi cumpar un ticou galben sa o pot purta) , un portofelas tare dragut (pe care sper sa nu mi-l fure nimeni cum mi s-a mai intamplat in autobuz) si o mingiuta moale si jucausa. Mingiuta a venit la fix ca nu ma mai puteam juca cu Modellino pentru ca niste unghii rautacioase l-au spart si au si sustinut ca asa era. L-am bandajat cum a putut mai bine si i-am pus hartiuta - sunt ranit, nu atingeti - ca sa-l protejez.
luni, iulie 24, 2006
boala cumparaturilor
De cand am banii mei ma cam arunc la cheltuieli multe, mici si inutile ca si acum as suferi de o boala a cumparaturilor. Nu ma simt bine daca nu-mi iau cate ceva in fiecare zi oricat de mic si de regula dulciuri sau daca nu merg la supermarket cel putin o data pe saptamana. Chiar daca imi propun ca intr-o zi sa nu cumpar nimic ca am de toate acasa nu rezist sa nu intru in alimentara de la colt cand ma intorc acasa. Si asa incet incet se duce tot salariul meu pe o luna pe tot felul de nimicuri care nu folosesc decat sa-mi creasca colaceii la burtica si falcile. Ma rasfat prea mult ar trebui sa mai strang cureaua si sa-mi iau si eu un lucru care sa-mi ramana.
Giannina (fosta colega de care mi s-a facut dor) desi spunea ca are salariu mai mic ca al meu se mandrea ca atat timp cat a lucrat la Angelo Costa a reusit sa puna de o parte 26 000 000... iar eu niciodata n-am reusit sa strang nici un leut. Surpirza insa, luna asta chiar mi-au ramas ceva bani si ieri dimineata incepusem sa visez: ce-ar fi sa-mi iau o multifunctionala sau o tableta grafica sau un DVD player ca n-am mai vazut un film bun de foarte multa vreme.
Astfel gandind am plecat ieri dupamiaza la plimbare dar n-a trecut mult si mi-a venit ideea stralucita sa-mi scot banii de pe card asa sa-i am acolo la o adica daca am nevoie:D. M-am plimbat frumusel prin Gradina Botanica si hai si pana la Carrefour ca tot am anulat cumparaturile in Cora. N-am mai facut niciodata cumparaturi asa multe si m-am chinuit sa imi cumpar cat mai putine de mancare dar tot la salate sofisticate (Californiana de data asta) la crenvursti Cardinali si la inghetata am ajuns. Foarte buna inghetata de mere verzi la cornet...yam-yam, cred ca o sa mai dau pe acolo fie si numai pentru ea (desi stiu ca imi e imposibil sa nu cumpar si altceva).
Giannina (fosta colega de care mi s-a facut dor) desi spunea ca are salariu mai mic ca al meu se mandrea ca atat timp cat a lucrat la Angelo Costa a reusit sa puna de o parte 26 000 000... iar eu niciodata n-am reusit sa strang nici un leut. Surpirza insa, luna asta chiar mi-au ramas ceva bani si ieri dimineata incepusem sa visez: ce-ar fi sa-mi iau o multifunctionala sau o tableta grafica sau un DVD player ca n-am mai vazut un film bun de foarte multa vreme.
Astfel gandind am plecat ieri dupamiaza la plimbare dar n-a trecut mult si mi-a venit ideea stralucita sa-mi scot banii de pe card asa sa-i am acolo la o adica daca am nevoie:D. M-am plimbat frumusel prin Gradina Botanica si hai si pana la Carrefour ca tot am anulat cumparaturile in Cora. N-am mai facut niciodata cumparaturi asa multe si m-am chinuit sa imi cumpar cat mai putine de mancare dar tot la salate sofisticate (Californiana de data asta) la crenvursti Cardinali si la inghetata am ajuns. Foarte buna inghetata de mere verzi la cornet...yam-yam, cred ca o sa mai dau pe acolo fie si numai pentru ea (desi stiu ca imi e imposibil sa nu cumpar si altceva).
Si da, uite ca mi-am luat si husa de camera foto pana la urma, super ieftina (130 000) si super frumusica si surpriza - o carte despre bazele photoshopului. Erau si cateva carti de gatit dar cam mari si nici nu m-am uitat la ele ca sigur erau foarte scumpe si stateam cu sulita in coasta ca daca tot am intrat in banii de multifunctionala sa cheltuiesc cat mai putin. Si mi-am mai luat diverse articole pentru plaja ca in ciuda nenumaratelor impedimentelor de genul complexelor vreau macar 3-4 zile sa merg la mare luna viitoare.
Ce pot sa mai zic acum ? Sunt fericita dupa sesiunea de cumparaturi de aseara.
vineri, iulie 21, 2006
N-am chef de weekend atunci cand n-am nimic programat. Daca ma duc la plimbare prin parcuri o sa fie tare cald in timpul zilei iar seara cand o sa se insereze o sa am impresia ca e prea tarziu de iesit pe undeva. La cumparaturi o sa ma duc duminica in Cora si probabil sa o dau o fuga si pe la piata sa vad daca au aparut ardeii capia si daca mai gasesc zmeura ca tare mi-e pofta dupa ce am mancat aseara o zmeurica mica si parfumata din varful unui tort.Mmmmm ...
Ei dar si eu acum vorbesc ca si cum n-as avea destule lucruri de facut in timpul meu liber : desenat,plimbat, fotografiat, citit, gatit si dormit...si visat, uitasem:P.
wtf?
Acum vreo saptamana si ceva un fotograf bun m-a contactat pe ym si m-a intrebat daca mai vreau poza cu palarioara. Si vazandu-i pozele reusite deja incepusem sa-mi fac iluzii ca o sa poata cineva sa-mi faca o poza draguta imbracata in fustita mea albastra si cu palarioara pe cap. Dar se pare ca operele de caritate nu exista, fotograful avea alte ganduri : se ne intalnim si daca ma place sa ma duc la el acasa sa-mi faca niste nuduri si apoi sa-mi face si poze cum vreau eu...hahaha...cica poze cu palarie nu poate sa puna la expozitie. Mda, frumos!
Am in continuare de tradus pentru un coleg care mi-a promis ca ma plateste in ciocolata...De o saptamana ma tot chinui si doar 25 de pagini am tradus din 68 cate sunt ca doar mai am si treburile mele de la servici si pe blog si cu pozele...Sunt cam stresata ca de obicei cand stiu ca am ceva neterminat si finishul se zareste undeva intr-un viitor cam indepartat.
iar poze :P
Am mai facut aseara cateva poze si desi nu mi-au iesit toate cum as fi vrut le-am postat pe blogul meu de poze
joi, iulie 20, 2006
Au trecut 9 ani de cand am terminat generala si in tot timpul care s-a scurs am avut grija sa uit de fostii mei colegi. Trebuie sa scormonesc adanc in negura uitarii pentru a-mi aminti nume, fete, locuri si nu-mi pot imagina ca acei copii s-au schimbat prea mult, asa cum nici eu nu simt sa ma fi schimbat. As vrea tare mult sa stiu ce s-a intamplat cu ei, pe unde sunt acum, ce facultati au terminat, pe unde s-au angajat, daca s-au casatorit asa cum am aflat ca o vor face doi dintre ei in toamna asta. M-am intalnit cu prea putini si mai mereu au fost ei cei care m-au recunoscut. Anul viitor poate vom face intalnirea de 10 ani fara doamna Terzi, diriga, care a murit de cancer acum cativa ani si cine stie, poate si fara doamna invatatoare de care nu mai stiu nimic de atunci. Cum vom reusi sa ne adunam vom vedea dar stiu ca va fi destul de complicat. In primul rand trebuie cineva sa aibe initiativa. Sa fiu eu aceea? Pai sa incep sa-i caut cu Google de pe acum. :D
doua babe
Hehehe, am ajuns sa ies cu babe de 70 de ani la terasa. Normal ca doar si eu sunt un fel de baba care a dat in mintea copiilor desi varsta biologica zice altceva. :P
Babuta in chestiune e chiar gazda mea care a implinit ieri anii si m-a invitat la mici la terasa unor cunostinte carora m-a prezentat ca fiind nepoata ei. Desi in curand se implineste anul de cand stau la ea abia acum am aflat ca unchiul ei, Ion Ionescu, a fost initiatorul Gazetei Matematice. Despre originile ei, stiam deja ca au fost mari bogatasi la vremea lor dar comunismul i-a readus la egal cu acei oameni care ii slujeau candva.
Are planuri mari babuta pentru la toamna:" vrea sa ma scoata in lume, la teatru si la opera ca :"Nu se mai poate asa sa stai in Bucuresti de 5 ani si sa nu iesi nicaieri si tu. De la toamna nu te mai lasa, mergem amandoua. Si duminica te iau in Cora ca tot zici ca n-ai fost niciodata ca vreau sa-mi iau niste cd-uri". Si in timp ce vorbea dadea pe gat paharele de bere fara nici un efect in timp ce eu nici un sfert din halba mea nu bausem si deja simteam ca ma ia valul. Am plecat de acolo pe 2 carari :D.
miercuri, iulie 19, 2006
Richard Tuschman
Am in permanenta impresia ca desenele pe care le gasesc deosebite si le postez aici le-am mai vazut undeva dar nu stiu unde link
Ieri am primit un mesaj de multumire de la Dany Paragouteva ca i-am postat desenele aici pe blogul meu si mi-a spus ca-i pare bine ca imi plac lucrarile ei si ale prietenilor ei, pe care le-a vazut de asemenea pe blogul meu :P. Si mie mi-a parut la fel de bine ca mi-a scris si i-am multumit la randul meu.:)
Mi s-a intamplat sa mai primesc multumiri si de la bloggari de-ai nostri: Micro hm si Ionut Dipse iar eu n-am apucat deloc sa le multumesc celor care mi-au pus link pe : Soft Bunny Love , Zen Blog, Gradina cu doi nuci, Close ur eyes, Excess, Jurnal de Oradea,Cybergolem, Simiuk, Mangaierea unei soapte si Connect the dots. MULTUMESC!!!
Mi s-a intamplat sa mai primesc multumiri si de la bloggari de-ai nostri: Micro hm si Ionut Dipse iar eu n-am apucat deloc sa le multumesc celor care mi-au pus link pe : Soft Bunny Love , Zen Blog, Gradina cu doi nuci, Close ur eyes, Excess, Jurnal de Oradea,Cybergolem, Simiuk, Mangaierea unei soapte si Connect the dots. MULTUMESC!!!
nepotrivire
Ieri pe seara traversam parcul de la Unirii in drum spre casa. Ca de obicei multa aglomeratie oameni de toate felurile, unii grabiti, altii lenevind pe o banca, altii plimbandu-se incet ca si mine. La un moment m-am intersectat cu doua "doamne" si la o secunda dupa ce au trecut de mine am auzit-o pe una din ele izbucnind intr-un ras nestapanit si am vazut-o intorcand capul pentru a-si intipari in minte marea grozavie pe care o vazuse. In fata mea un baiat si o fata se plimbau de mana: el era tinerel, subtirel, aproape elegant desi cam tiganos la piele iar ea era tinerica, roscata, albicioasa dar grasa si imbracata in pantaloni foarte scurti cam nepotriviti ei si tanarului imbracat elegant care o tinea de mana. Pareau doi oameni cuminti carora nu le pasa de ce zic oamenii rai din jur si mi-au placut tare mult asa "nepotriviti" cum erau. Am simtit insa repulsie fata de "doamna" aceea nesimtita care a gasit de cuviinta sa rada fara sa se gandeasca ca desi sunt diferiti ambii sunt oameni deosebiti. El pentru ca e capabil sa iubeasca fara sa tina cont de aspectul fizic iar ea pentru ca pare sa nu aiba complexe, pare sa se simta bine in pielea ei si sa nu-i pese de ce cred ceilalti.
marți, iulie 18, 2006
de citit
In facultate obisnuiam sa mai cumpar "Capitalul", mi se parea interesant pentru ca vorbea in aceeasi limba cu materiile noastre. Citeam mai ales pe tren la sfarsit de saptamana cand mergeam acasa si saream mereu peste partea cu SIF-urile care mi se parea tare plictisitoare. De cand am terminat facultatea n-am mai luat Capital decat o data si nu am avut rabdarea sa-l citesc. Am incercat sa traduc vreo 2 articole cum faceam la orele de italiana dar m-am plictisit repede si l-am indesat in birou iar dupa cateva luni l-am aruncat.
Acum m-am specializat pe citit "Descopera". Revista cu DVD face toti banii din punctul meu de vedere si o citesc din scoarta in scoarta. "National Geografic" insa nu mi se pare sa merite suta de mii, asta ar fi concluzia mea dupa ce mi-am luat un numar de curiozitate. Am citit un singur articol interesat restul mi s-au parut banele si plictisitoare. Dar poate am tras o concluzie pripita si pentru a o rectifica eventual mi-am luat ultimul numar la oferta cu alte 2 mai vechi. Nu prea stiu cand o sa ma timp sa le citesc pe toate (poate in concediu) avand in vedere ca am de citit si Descopera de luna asta, si numarul de azi din Atlas (dar asta din fericire se citeste repede ) si cartea mea despre Civilizatia Orientala. Of si pe Discovery Civilization cand ma mai uit? Noroc ca vorbesc mai mult despre Egipt si m-am cam saturat de Cleopatra si piramide.
cum sa pun chenar pozelor in Photoshop
Ieri am invatat cum sa pun rama pozelor mele si cum sa le semnez. Nu e mare lucru dar pentru o nestiutoare ca mine in materie de photoshop parea complicat la prima vedere. Desi acum stiu ce pasi trebuie urmati, gratie unui coleg de work care a avut rabdare sa ma invete, vreau sa ma asigur ca voi putea face acest lucru si pe viitor. Cum fac?
Deschid photoshopul.
*sus in meniu: file- open- selectez poza -open
* in partea dreapta trebuie sa existe o fereastra (Layers, Channels,Paths) in care va aparea poza de pe ecran in miniatura in dreptul careia va fi scris- Background; pentru a putea lucra va trebui sa o transform in Layer dand dublu clik pe background; imi va aparea o fereastra New Layer si voi daOK fara sa modific nimic.
*urmatorul pas: - sus in meniu- image- canvas size (se poate alege latimea si lungimea ramei, eu am dat 16 cm width si 12 cm height); poza mea va avea acum un chenar in patratele.
*acum voi crea un Layer nou din menu- Layer- New - Layer -OK care va aparea si in fereastra mica desupra pozei mele in miniatura. Pentru a putea lucra in continuare va trebui sa aduc Layerul nou creat sub Layerul pozei mele in miniatura. Cum fac asta? Prin clik stanga apasat voi pune Layerul cu poza mea peste cel nou creat si voi elibera butonul mouse-ului cand imi apare manuta.
*Aflat sub Layerul cu poza mea noul Lyer trebuie selectat.
*Pentru a da culoare ramei voi merge cu mouseul in partea stanga si voi selecta Paint Booket Tool; tot in partea stanga pentru a alege culoarea voi selecta Color Picker; voi da clik mai apoi in chenarul in patratele.
*pentru a pune semnatura tot din partea stanga voi selecta "T-ul" si prin clik dreapta voi putea alege modul de scriere pe verticala sa orizontala; sus sub meniu imi vor aparea optiunile de scriere...aici nu mai insist ca e ca in word doar trebuie sa ma hotarasc unde sa dau clic pentru a-mi pune semnatura
*va trebui sa salvez noua imagine dar mai intai trebuie sa intru in menu-Layer- Flatten Image (jos) si apoi sa ma asigur ca in meniu- Image- Mode e selectat RGB Color (altfel poza nu poate fi pusa pe net sau trimisa pe ym)
* apoi din meniu - file- save as- format JPEG voi putea salva poza unde vreau
luni, iulie 17, 2006
ym
De cand am blog ma cam asalteaza lumea pe ym cu add-uri :). De ce oare, ca doar fac o multime de greseli de scriere si exprimare? Poate le plac doar pozele inocente pe care le culeg de pe net asa cum imi plac si mie. Eu accept invitatiile pentru ca nu de mult eram cea care proceda asa cautand sa mai schimb cateva cuvinte . De la o vreme insa (de cand am blog) nu mai am chef de chat-chat, sunt mereu online dar e aproape ca si cum n-as fi, nu mai am decat foarte rar initiava conversatiilor, si raspund destul de greu cand sunt abordata.
sâmbătă, iulie 15, 2006
vineri, iulie 14, 2006
Super Quark
Ploua si tuna iar eu ma gandesc la Super Quark in loc sa-mi pun in ordine lucrurile de pe birou care mai-mai sa-mi inghita si tastatura. Aseara totul a inceput cu o excursie in Madagascar, insula in forma de testoasa verde, inconjurata de coarli, cu mangrove scufundate si plante unice pe care le descoperi in fiecare zi. Norocosi acesti reporteri care au putut vedea cum testoasele isi sapa in nisip cuiburi de depus oua. De unde stiu ele oare ca asa trebuie sa faca...sa dea din picioruse pana fac o gaurica acolo de depus oua si apoi sa o acopere? Si atata chin:"carat in spate un testos lenes (ca asa se imperecheaza ele), reintors pe plaja unde s-au nascut pentru depus oua, sapat si iar sapat pentru ca puiutii mici sa fie mancati de pasaroi negri si nemilosi inainte sa poata ajunge la mare.
Apoi au discutat despre boala somnului pe care se pare ca n-o am desi nu ma satur niciodata de dormit (dimineata). Exista insa persoane care nu pot dormi profund si de aceea au nevoie sa doarma mai des si mai putin. Li se poate intampla sa adoarma oriunde pe strada fara sa se poata controla iar cu putina vointa si cu ochii deschisi. Mai rau este ca pot sa faca si crize asemanatoare epilepsiei : nu mai au nici un fel de putere, par lesinati, cu ochii inchisi cand de fapt ei sunt constienti de tot ce se intampla in jurul lor . Tratamente nu prea exista pentru asemenea boli care desi se aseamana nu au nimic de a face cu depresia.
O alta tema prezentata a fost cum ne pastram amintirile, cat de bune sunt pozele digitale si daca nu cumva tot metoda clasica- pozele pe hartie foto- este cea mai buna? Pe cd-uri pozele se pot degrada, pe internet nu putem fi siguri 100% ca pozele vor putea fi activate pe toata durata vietii si nu se stie niciodata cand de performante vor deveni camerele foto, daca nu se va inventa un alt format de stocare care nu va mai fi compatibil cu cel actual iar recuperarea pozelor va fi destul de costisitoare pentru oamenii simpli (timp, bani, informare). Suntem sfatuiti astfel ca macar pozele cele mai reusite sa ni le imprimam pe hartie fotografica pentru a fi siguri ca peste ani le vom putea revedea mai mult sau mai putin deteriorate. Hartia permanenta ar fi si mai buna si se pare ca este utilizata in prezent de catre diverse tari (la nivel inalt) pentru pastrarea documentelor oficiale importante.
Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa adorm a fost modul in care se pot face poze superbe cu picaturi si lichide : pur si simplu iti trebuie un aparat foto performant care surprinde perfect secvente in fractiuni de secunda .:)
Inghetata yam-yam
Sunt o mare pofticioasa. Azi in autobuz am vazut pe cineva care sorbea ceva rozaliu dintr-un pahar de plastic trasparent, acoperit cu un capacel din care iesea un pai lung . Sa fi fost inghetata, sa fi fost granita sau altceva, cert e ca m-as fi dus sa-i cer si eu o inghititura sa vad cum e si sa-l intreb de unde si-a luat bautura aia magica care ma hipnotizase.
Oare asa sa li se intample si copiilor si oamenilor care ma vad mancand cu pofta inghetata in statie, in tramvai sau pe strada ? Se prea poate. Tin minte ca acum vreo luna m-am hotarat eu sa iau 14 de la capat si cum tramvaiul intarzia mi-am cumparat o inghetata si am inceput sa mananc cu pofta:P. I-am pus la cheltuiala pe saracii oameni din jurul meu toropiti de caldura si pofta. Sa-i vezi cum intrau in alimentara abatuti, cu priviri triste si pofticioase si ieseau incantati, cu priviri radioase. Ca si cum acolo inauntru erau supusi unui tratament instant de fericire. :)
joi, iulie 13, 2006
eu roman, tu african
Siropel, uitasem sa-ti spun. Ieri in tramvai, cand ma intorceam acasa, vechea poveste...un cersetor isi facea meseria tarandu-se pe jos .Mi-am dat seama de el abia cand a ajuns in dreptul meu desi in tot tramvaiul doar vocea lui miloaga se auzea, poate eram pierduta undeva printre ganduri. Cand s-a indepartat putin am auzit o voce repetand continuu intr-o engleza stalcita:"stand-up! stand-up!". Cersetorul s-a oprit si foarte etuziasmat a inceput sa discute cu persoana care vorbise gesticuland :"Eu roman, tu -african""Tu Asia, Africa" "Eu nu criminal". Si intr-adevar am vazut pe scaunele din fata trei negri, nu mititei ci chiar bine facuti :D, care incercau sa-i spuna ca stiu deja ca doar se preface si ca poate foarte bine sa se ridice si sa mearga. Dupa terminarea scurtei discutii haioase, foarte bine dispus si ajungand in sfarsit la capatul tramvaiului cersetorul s-a ridicat frumos si a coborat aproape in fuga scarile lasand in urma hohote de ras. Of, saracii cersetori, ce viata, sa se tarasca asa prin tramvai zi de zi, pedepsiti de soarta !!!
Dar ce frumusei mai erau negri astia, mai ales unul dintre ei imbracat in tricou albastru fara maneci si ochelari de soare ultimul racnet, o placere sa-i insotesc cu privirea. La un semafor chiar i-am prins din urma si tare as fi vrut sa intru in vorba cu ei. Dau vina pe engleza ca n-o stiu dar de fapt nici daca ei ar fi stiut romana nu as fi avut curaj sa-i opresc si sa le spun: "cat de dragi imi sunteti asa cu pielea neagra, nasucul bombat si parul pitic". Oare cand o sa reusesc sa-mi fac si eu un prieten negru si unul gay?! Astept:P.
cum sa treci la greci
Am descoperit un nou coltisor de Bucuresti: autogara Filaret. De aici pleca autocare spre Atena si Salonic. Un bilet dus-intors costa cam 140 euro iar cazarea pe zi intr-o camera modesta in Salonic, de exemplu, costa cam 40 euro/zi. Cu salariul meu pe o luna mi-as permite sa stau 2 zile in Grecia dar numai daca vamesii m-ar lasa sa trec granita si nu m-ar arunca in curtea bulgarilor. Se pare insa ca nu prea au incredere in romanii care traverseaza granita doar pentru doua zile. E logic ca fara contract de munca, fara delegatie de afacere, fara invitatie de la o ruda de gradul I sau fara o excursie organizata nu poti trece. Dar daca hotarasti sa dai niste bani in plus si sa pleci cu avionul problema se rezolva. Poate se gandesc ca un amarat de "maslinar" nu se indura sa dea aproape dublu decat pe un bilet de tren.
miercuri, iulie 12, 2006
biserica si credinta
Siropel, azi te-am cam ignorat. Am vrut sa-ti scriu ceva despre biserica mea draga dar am tot amanat din lipsa de inspiaratie.Pur si simplu nu stiam cum sa incep. Si uite cum mi-a luat-o iar cineva inainte, cum mereu mi se intampla. O data am vrut sa scriu cat de mult imi placa sa merg prin zapada cand ninge frumos si Orson mi-a luat-o inainte, o data am vrut sa scriu despre vara si caldura si aceeasi idee a avut-o si Mariko iar de dimineata voiam sa scriu de biserici si la fel a facut si Irene. Ce ciudat, nu?
Ei bine eu nu cred. Cred in dragoste dar nu cred nici in D-zeu ortodox, nici in alt D-zeu, nici in Biserica. Candva credeam ca undeva acolo sus sta Iisus- prietenul meu si ma vegheaza. Vorbeam mereu cu el, tot ii povesteam asezandu-ma in genunchi in fata icoanei din dormitor si uneori il si visam. Devenisem aproape fanatica.Pe langa faptul ca nu ma desparteam niciodata de o iconita mica care-mi incapea in mana (si o tineam in mana chiar si cand ma duceam la baie) cand mergeam la tara ma puneam sa scriu pe asfalt ca o sa ma fac calugarita cand o sa cresc mare.:)Prin clasa a sasea deja am inceput sa ma indoiesc de eficienta comportamentului meu si am zis s-o las mai moale...si pe nesimtite m-am trasformat din fanatica in agnostica. Undeva am totusi o scrisoare in care imi expuneam dubiile intiale profesoarei de religie...o persoana care ne spunea mereu sa oferim dragoste neconditionat si care-mi era tare draga (si cu toate astea nu i-am mai dus inapoi o carte pe care m-a rugat sa i-o inapoiez si care sta ascunsa undeva in biblioteca mea). Mereu am zis ca o sa o caut si o sa ti-o arat si tie.
Sigur ca lipsa credintei nu ma face sa-i dispretuiesc pe cei care desi nu au dovezi pot crede cu tarie ca ceva acolo sus exista, ca viata noastra pe pamant are un scop, ca avem un suflet nemuritor si nu suntem doar niste fiinte efemere care o data cu moartea vor sfarsi intr-un adanc nesfarsit- nimicul etern.
Daca nu cred in D-zeu e clar ca nici in Biserica nu cred si chiar n-am chef nici macar de Paste sa calc pe acolo. Nu zic nimic, ritualul e frumos, picturile sunt dragut realizate si imi pare bine ca exista si biserici pe lumea asta nu numai sex-shopuri:P...dar nu-mi vine sa ma duc pe acolo cum nu-mi vine sa ma duc nici la muzeu nici la teatru. Vazute din exterior prea putine biserici m-au impresionat dar exista una care o ador si pe care o vad in fiecare dimineata din tramvai si mi-e atat de draga de nu-ti poti imagina: biserica Sfanta Mina . Atat de pura, atat de curatica si delicata, cu florile insirate frumos la intrare si clopotele mititele ghemuite sub arcade. Portile din fata sunt mereu inchise.O data am vrut sa intru si n-am putut, a trebuit sa o iau prin spate unde am gasit vesnicii batrani cersetori.Iata si motivul pentru care portile de lumina ale unei biserici nu pot sta deschise si de ce biserica este mai aspectoasa si mai curata fata de altele...
Tot ce ti-am scris gandeam deja cand am ajuns in dreptul bisericii si asociam imaginea ei cu buchetele de floarea soarelul vazute in bratele unei femei cu 2 statii mai devreme la fel de radioase ca si ea. Niciodata n-am mai vazut floarea soarelui in buchet:). Ce frumoasa planta si asta, sa se roteasca ea mereu dupa soare si sa-si aplece trista capul atunci cand soarele dispare.
marți, iulie 11, 2006
candva
Iarasi o sa fac ceva ce nu se face. Tuturor celor care ma cunosc sau pretind ca ma cunosc ar trebuie sa le fie teama sa mai vorbeasca cu mine. Nu-mi place sa tin nimic ascuns, orice secret sau obligatie morala ma streseaza. Vreau sa-mi tin gandurile la vedere cu riscul de a gresi si de a deveni vulnerabila.
Ce m-am gandit eu acum juma de ora? M-am gandit sa-mi fac "curatenie" in adresa de yahoo ca am o multime de mesaje neimportante necitit si alta multime de mesaje citit dar nesterse. Cum imi place sa iau lucrurie de la coada la cap am vazut undeva in josul paginii un mail de la Catalin Panait care zicea cam asa: "ai ajuns acasa cu bine? :)vroiam doar sa zic salut si sa facem schimb de adresede mail. week-end placut in continuare! orson/catalin". Am zambit cand l-am recitit si atunci si acum. Se pare ca la prima vedere par o persoana draguta :P. De curiozitate am privit si data 18 decembrie 2004. Cand o fi trecut atata timp nici nu stiu, parca ieri eram la Curtea Veche cu steluta rosie agatata de pulover.... :) Amintirile sunt in siguranta in memoria mea.
Michael Velliquette
Dragi imi sunt ochii dar parca mai dragi imi sunt mainele. Nici sarutul nu mi sa pare mai frumos decat o intindere sau o strangere de mana, cu degetele care se alinta si se strang intre ele transmitand ceea ce trasmit si ochii dar poate mult mai intens.link
uitare
Aproape uitasem cum sunt serile de vara, ma obisnuisem cu privitul pe fereastra si nici nu ma gandeam ca mai frumos decat atat e sa-ti auzi pasii in noapte, sa simti adiera calduta a vantului de seara, si parfumul suav al florilor de pe taraba unei tigancuse. La inceput am crezut ca vreo doamna intepata care mersese inaintea mea isi lasase parfumul in urma dar de fapt era mirosul de crini infloriti pe care nu-l simti daca treci pe langa ei in amiaza mare.
Nu putea sa nu fie placuta plimbarea din parc cu soarele la asfintit, colorand brazii si lacul in nuante calde de alb, galben si portocaliu, cu putinele barcute plutind lenese pe apa, cu poienita de trifoi in care in zadar am cautat unul cu patru foi, cu prichindei alegand voiosi si tinand trandafirasi roz in mana, cu bancile monotone tinand in brate tineri visatori.
Am uitat de timp, am uitat de obiceiul meu de a ma intoarce acasa inainte de apusul soarelui...
Tu che m`hai preso il cor
Tu che m`hai preso il cor -Pausini/Pavarotti
Tu che m'hai preso il cor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuno o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
Ti vedo tra le rose ti dico tante cose
se il vento lieve t'accarezza
un profumar di giovinezza
mi fai tremar
La notte sogno tremando di te
quale incantesimo il mio cuor sul tuo cuor
mentre si schiudono le pupille tue d'or
Tu che mi hai preso il cuor
sarai per me il solo amor no,
non ti scorderò vivrò per te ti sognerò
Te o nessuna o mai più
ormai per me come il sole sei tu
lontan da te è morir d'amor
perché sei tu che mi hai rubato il cuor
luni, iulie 10, 2006
Jennifer Muskopf
Jennifer Muskopf presents a new way to view “points of contact” within the animal kingdom. Using soft-sculptures, the artist allows us to investigate a moment frozen in time: a wildebeest giving birth, a lioness feasting on her kill, the mating of two whales. As a society, we generally learn about these behaviors through more conventional means such as zoos, books, and nature shows on television. But by reducing the scale, and with the careful choice of both fabric and thread, these images are no longer threatening, but rather a beautiful reality.
link
link
Abonați-vă la:
Postări (Atom)